Ce se tot leagă lumea de felul cum stîlcește cuvintele, de emoție, desigur, simpatica mea tiză europarlamentară, Elena Băsescu? Măcar ea le stîlcește trează, da’ ia să vedeți cum le stîlcește tac-su, Șăfu’, cînd e mangă! Într-un moment de irepresibilă tandrețe, în pivniță, l-am și întrebat în ce limbă vorbește. Mi-a răspuns, perfect conștient (a scăpat și o lacrimă), că e vorba de dialectul buru-buru, prin care se înțelegea el la Anvers, într-un bar din port, cu mateloții afro-americani din Antilele olandeze.
E clar: deși pare sănătos tun, Th. Stolojan e suspect, după opinia mea, de un început de Alzheimer – nu și-a mai adus aminte că are acțiuni de vreo 90.000 de euro la Transgaz.
Cînd aflu ce salarii au unii consilieri din diverse organisme bugetare, îmi vine să mă apuc din nou de vechea mea meserie: consilieră erotică la „Inter“.
Dacă Șăfu’ va ajunge secretar general al NATO, maaamă, ce manevre, ce aplicații, ce grandioase desfășurări de forțe ale Pactului Nord-Atlantic vor fi pe dealurile strategice de la Drăgășani, Odobești, Lechința, Sîmburești, Cotnari! Deveselu, cu rachetele lui de buturugă cu rază mică de acțiune, va părea o dulce copilărie. Abia atunci rușii or să aibă de ce să se teamă.
Din tot Anul Caragiale mie mi-a plăcut o frază foarte de actualitate a Maestrului: „Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă – noi am rîs destul“. Așa e: eu, cel puțin, plîng zilnic ca proasta.
(va urma)
Publicat în Cațavencii, nr. 17(95) 2013
Ce se tot leagă lumea de felul cum stîlcește cuvintele, de emoție, desigur, simpatica mea tiză europarlamentară, Elena Băsescu? Măcar ea le stîlcește trează, da’ ia să vedeți cum le stîlcește tac-su, Șăfu’, cînd e mangă! Într-un moment de irepresibilă tandrețe, în pivniță, l-am și întrebat în ce limbă vorbește. Mi-a răspuns, perfect conștient (a scăpat și o lacrimă), că e vorba
