Eram în drum spre redacție cînd RATB-ul și destinul mi-au scos în cale o discuție care mi s-a părut interesantă. Doi cetățeni pensionari au decis că, dacă tot au urcat, ar fi păcat să nu-și continue cearta din stație, mai ales cînd senilitatea pîndește la fiecare curbă. Prin urmare, au continuat senini: „Băi, mă leși? M-am săturat de javrele comunitare! Să-i ia și să-i eutu… euta… să-i omoare pe toți!“. Celălalt, mai puțin combativ, a încercat un recurs la morală: „Da, măi, dar nu e uman să omori cîini. Ei trebuie să-i ia de pe străzi, să-i sterilizeze și gata problema“.
Primul a tăcut. Așa, preț de-o stație, destul cît să pună punctul pe concluzie: „Bine, ai dreptate. Uite, acum chiar m-apucă mila de săracii ăia de la deratizare, cum fugăresc ei guzganii cu forfecuța ca să-i sterilizeze“.
Eram în drum spre redacție cînd RATB-ul și destinul mi-au scos în cale o discuție care mi s-a părut interesantă. Doi cetățeni pensionari au decis că, dacă tot au urcat, ar fi păcat să nu-și continue cearta din stație, mai ales cînd senilitatea pîndește la fiecare curbă. Prin urmare, au continuat senini: „Băi, mă leși? M-am săturat de javrele comunitare! Să-i ia și să-i eutu… euta… să-i omoare pe toți!“. Celălalt, mai puțin combativ, a încercat un recurs la morală: „Da, măi, dar nu e uman să omori cîini. Ei trebuie să-i ia de pe străzi, să-i sterilizeze și gata problema“.
Primul a tăcut. Așa, preț de-o stație, destul cît să pună punctul pe concluzie: „Bine, ai dreptate. Uite, acum chiar m-apucă mila de săracii ăia de la deratizare, cum fugăresc ei guzganii cu forfecuța ca să-i sterilizeze“.
