În primul rând fiindcă nu îmi plac jocurile cu şi de-a superlativele relative, în al doilea rând pentru că, din felurite motive, din care însă nici unul nu cade în seama organizatorilor, care mi-au adresat de fiecare dată amabile şi îndatoritoare invitaţii, nu am participat la toate ediţiile Galei Star de la Bacău,

nu voi putea spune dacă cea din anul acesta, a opta pe stil nou (ea fiind continuatoarea mai vechii Gale naţionale a recitalurilor dramatice căreia i s-a asigurat o deschidere internaţională), a fost cea mai bună ori cea mai puţin bună. Las bucuria şi plăcerea duelurilor verbale şi de opinii în contradictoriu pe tema cea mai... bloggerilor cu mai multă experienţă ori criticilor de dată mai recentă. Mie îmi sunt, în schimb, clare două lucruri. Cel dintâi ţine de faptul că e cât se poate de limpede că ediţia din 2013 a fost cea a două pariuri mari. A fost câştigat doar unul. Asta înseamnă 50%. Un procentaj onest, cum ar spune un binecunoscut personaj beckettian. Aş zice că e vorba despre chiar mai mult.

Teatrul “Bacovia” din Bacău, directorul său, actorul Adrian Găzdaru, secretarul literar Doru Mareş, convertit la această ocupaţie din criticul omonim, care, prin convertire, a redescoperit şi deliciile mult hulitului statut de bugetar, au îndrăznit ceea ce nimeni din ţara de dincolo de Chitila, cum spunea Zaharia Stancu, nu a mai îndrăznit până acum. Au invitat-o pe marea soprană Angela Gheorghiu să susţină un recital extraordinar în cadrul Galei. Şi astfel, pentru prima oară un oraş din România, altul decât Bucureştiul, a avut bucuria de a o vedea şi o auzi pe Angela Gheorghiu live, nu, nu în sala Teatrului Dramatic, ci in cea a Teatrului de vară “Radu Beligan”. Nu mă îndoiesc că invitaţia s-a făcut cu respectarea tuturor standardelor internaţionale în vigoare, inclusiv a celor ce ţin de onorariu, şi nu în baza milogelilor ipocrit patriotice de ca