Nu eram în relații de coane Alecule cu Alexandru Paleologu, dar ne întîlneam cu plăcere și, cînd începea să povestească, aveam grijă să nu-l întrerup.
Trecea de la o digresiune la alta, încît, la un moment dat, făcea cîte o pauză, întrebător. Îi aminteam de unde pornise și relua firul. Credea în Dumnezeu, după o lungă perioadă de indiferență religioasă, și spunea, convins, că România se va întoarce la monarhie. În tinerețe era invitat la curte; i se prevedea o strălucită carieră de diplomat, ceea ce a și fost, pentru cîteva luni, după Revoluție, pînă cînd s-a declarat ambasadorul la Paris al golanilor din Piața Universității. Nu mai fuma, dar umbla cu o pipă în mînă și, cînd l-am întrebat cum l-a descoperit pe Dumnezeu, a înălțat pipa cu muștiucul în sus: „Prin revelație!“. Nu devenise bigot, doar că era mult mai relaxat în privința celor lumești și avea o explicație demnă de Sfîntul Augustin cînd vorbea de întoarcerea României la monarhie. Regele, ca uns al lui Dumnezeu, era proba că între monarhie și El exista o relație miraculoasă. drept care, mai devreme sau mai tîrziu, miracolul avea să se întîmple din nou, chiar dacă noi, cei de jos, n-avem acces la calendarul Celui de Sus.
Publicat în Cațavencii, nr. 17(95) 2013
Nu eram în relații de coane Alecule cu Alexandru Paleologu, dar ne întîlneam cu plăcere și, cînd începea să povestească, aveam grijă să nu-l întrerup.
Trecea de la o digresiune la alta, încît, la un moment dat, făcea cîte o pauză, întrebător. Îi aminteam de unde pornise și relua firul. Credea în Dumnezeu, după o lungă perioadă de indiferență religioasă, și spunea, convins, că România se va întoarce la monarhie. În tinerețe era invitat la curte; i se prevedea o strălucită carieră de diplomat, ceea ce a și fost, pentru cîteva luni, după Revoluție, pînă cînd s-a declarat ambasadorul la Paris al golanilor din Piața Unive
