La doar 30 de kilometri de Capitală, pe malul unui lac, scăldată într-o linişte deplină, se află Mănăstirea Pasărea, loc sfânt preferat de mulţi credincioşi pentru reculegere. În beciul lăcaşului e adăpostită însă o colecţie macabră: circa 200 de cranii ale măicuţelor care şi-au dedicat viaţa rugăciunii. La doar 30 de kilometri de Capitală, pe malul unui lac, scăldată într-o linişte deplină, se află Mănăstirea Pasărea, loc sfânt preferat de mulţi credincioşi pentru reculegere. În beciul lăcaşului e adăpostită însă o colecţie macabră: circa 200 de cranii ale măicuţelor care şi-au dedicat viaţa rugăciunii.

A doua zi de Paşte e prilej pentru mulţi români de a ieşi din casă, la o plimbare, ba chiar pentru o vizită într-un loc sfânt. Mulţi bucureşteni au ales să meargă la Mănăstirea Pasărea, mai ales după ce au aflat că în Noaptea de Înviere acolo a avut loc un ritual cel puţin ciudat.

Măicuţele au sărbătorit Învierea Domnului într- un beci aflat în cimitirul de lângă lăcaş, alături de craniile surorilor decedate de-a lungul timpului.

“Acolo sunt capetele surorilor noastre, care au murit în ultimii 100-150 de ani. Cel mai probabil cu toate vom ajunge acolo, în gropniţă. An de an, un preot ţine aici o mică slujbă care ne aduce mai aproape unele de altele”, ne explică răbdătoare o măicuţă.

Mănăstirea Pasărea a fost construită în 1813, ctitorită de arhimandritul Timotei şi reconstruită în 1838 de Sfântul Calinic, după ce a fost distrusă de un cutremur.