■ Din chenarul îngălbenit al televizorului, un ins pleşuv ne îmboldeşte cu un băţ. Zâmbeşte cinic şi muşcă apăsat din cuvinte. Cândva preşedintele ţării, personajul cu pricina a ajuns un fel de saltimbanc oficial al prăbuşirii noastre ca neam. Se uită fix în camera de filmat şi-şi închipuie că este dascălul naţiei. Ne-a scos la tablă ca pe nişte copii retardaţi şi ne turuie despre deficite, creşteri şi descreşteri economice… Cifre şi grafice mâzgălite pe o coală mare de hârtie, nimic despre oamenii concreţi ai României surpate. Poveştile lor triste sau disperate nu încap în bilanţul înfăşurat în ipocrizia vorbelor rostogolite de Corsarul propriei flotile. Laudă în stânga şi-n dreapta vechilor şi noilor guvernanţi, aidoma unei starlete de cabaret, şi glumeşte la final, gata să plesnească de mulţumire de sine. “Nava e la cheu, în port sigur”, îl aud pe dezgustătorul individ prin gălbejeala vremurilor bolnave. Într-adevăr, “nava” e lacheu, gura păcătosului grăit-a şi de această dată adevărul. Lacheu e şi el, lachei suntem cu toţii, dar vina o poartă politicienii care ne-au băgat cu de-a sila în porturi străine, la cheremul euroguşaţilor. România n-a fost vreodată nava amiral a Europei, dar, ca azi, niciodată…
■ Cam tot atunci, în republica breaking-news-urilor de-un cretinism exemplar, liceenii simulau bacalaureatul la istorie. Sistemul îi învaţă de mici să vieţuiască prin simulare, să se facă doar că ... Oricum, le va fi mai uşor în viaţă astfel mimând, traiul de-adevăratelea nu-i defel o fericire ! O gloată de mimi, spre asta se îndreaptă omenirea abuzată de vătafii capitalismului degenerat. Lecţia de prefăcătorie se sfârşeşte, iar tinerii se întorc în viaţa reală. Un reporter îi iscodeşte pe învăţăceii cu priviri tulburi, ascunse după frizuri fistichii. „Cum ţi s-au părut subiectele ?” întreabă omul cu microfonul. „Subiecte din al
