Știți cum funcționează o busolă: un ac mic pus pe apă sau într-o cutiuță, care se învîrte întotdeauna după cum are chef și, dacă n-aveți habar, dar aveți încredere în el, vă poate duce la Barcelona în loc de Stockholm. Mai ales dacă ați pus busola pe bordul mașinii, care duduie de cîmpuri magnetice. Că ăsta e șpilul, de fapt: busola e un metal magnetizat, care în cîmpul magnetic al Terrei (de la nord la sud) se orientează după liniile de cîmp (de la nord la sud).
Bine-bine, și cum facem noi să băgăm o bucățică de metal magnetizat într-un telefon mobil? Că (nu știu dacă ați remarcat) toate smartfonurile au acum în ele o busolă mititică și mîine-poimîine ne vor spune nu numai pe unde să mergem, ci și unde și de ce. Cum, o fac deja? Nasol, dar nu despre asta vreau să povestim aici.
Ci despre busola aia mititică din telefoane și cum funcționează ea. Pentru că e o treabă simplă tare, una dintre aplicațiile cele mai directe ale unui efect banal: efectul Hall. Dar s-o luăm băbește. Cînd o sarcină electrică trece perpendicular printr-un cîmp magnetic, ea e deviată perpendicular și pe cîmp, și pe direcția de mers (poza 1). Pe cale logică, atunci cînd printr-o plăcuță trece un curent electric (făcut din mai multe sarcini) perpendicular pe un cîmp magnetic, pe laturile plăcuței se acumulează sarcini electrice, ceea ce duce la apariția unei tensiuni electrice (vezi în poza 2). Ăsta-i efectul Hall. Și, dacă măsori curentul electric și tensiunea care apare, e foarte simplu să calculezi cîmpul magnetic care generează acest efect.
Asta-i baza busolei din telefoanele voastre. Mă rog, de fapt nu doar asta: deja v-ați prins (v-ați prins pe naiba, da’ ne prefacem că e OK :D) că efectul Hall pe o plăcuță poate determina doar cîmpul magnetic perpendicular pe ea.
Ce-i de făcut? Păi, nimic mai simplu: luăm trei plăcuțe și le punem perpendicular una pe alta. As
