Căutat de poliţie în 1948 după ce a împărţit manifeste prin care încuraja muncitorii să meargă la slujba de Înviere deşi erau forţaţi să meargă la parada de Ziua Muncii, părintele Nicolae Bordaşiu de la biserica Sfântul Silvestru din Capitală a povestit cum sovieticii şi ulterior comuniştii au încercat să frângă credinţa din sufletul românilor, dar nu au reuşit.
Cel care a slujit până în 2003 alături de unul dintre reperele Ortodoxiei, părintele Constantin Galeriu, al cărui mormânt stă în pace îngrijit mereu cu flori proaspete chiar lângă biserică, Nicolae Bordaşiu s-a născut la 22 mai 1924, în localitatea Săbolciu, judeţul Bihor. Tatăl şi bunicul său au fost preoţi, iar mama sa a fost nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra. A terminat liceul în oraşul Beiuş şi a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi de Farmacie din Bucureşti.
Bordaşiu a făcut parte din grupul de tineri ai „Rugului Aprins" de la Mănăstirea Antim. A participat la înfiinţarea Asociaţiei Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), fapt ce a condus la arestarea şi la condamnarea sa.
„Dacă nu ar fi găsit ceva bun în manifestarea credinţei, oamenii ar fi abandonat”
”Eu mă apropiu de intrarea în al 90-lea an. Pe parcursul acestor ani am cunoscut multe aspecte din manifestările omeneşti. M-am născut la sat, acolo găseşti tradiţia autentică. În viaţa oamenilor de la sat se păstrează în memoria colectivă aspectele frumoase şi bune ale vieţii cetăţeneşti. În felul acesta ne dăm seama cât de mare este sprijinul sufletesc pentru viaţa materială a oamenilor. Dacă nu ar fi găsit ceva bun în manifestarea credinţei, oamenii ar fi abandonat”, începe să povestească părintele. Are vocea caldă, privirea înţeleaptă şi părul de-un alb imaculat. Umorul nu-i lipseşte, exact cum nici memoria suferinţei nu-l părăseşte, chiar dacă niciodată nu-i spune pe nume.
P
