Lumea este ingrijorata de situatia Chinei, dar nu din motivele potrivite.
Pietele financiare globale s-au speriat ce PIB-ul celei de-a doua cea mai mare economie a lumii a crescut cu doar 7,7% in primul trimestru (adica o performanta ravnita de majoritatea natiunilor, insa o dezamagire pentru o tara unde cresterile sunt de cel putin 10% in ultimii treizeci de ani).
Economistii se ocupa cu aceleasi subiecte: China o sa aterizeze cu bine sau problematic? Va interveni guvernul si va stimula cresterea? Toate aceste intrebari rateaza adevaratul subiect, scrie Time. Realitatea este ca, pentru o buna bucata de timp de-acum incolo, China nu se va mai intalni cu aceasta rata de crestere astronomica.
Recenta incetinire a economiei chineze nu este o chestiune ciclica sau efectul revenirii globale slabe. Modelul de crestere al Chinei este stricat si nu poate fi rezolvat rapid.
De inceputul reformelor capitaliste in anii '80, China a aruncat cu resurse vaste pentru a moderniza economia - munti de bani pentru a construi fabrici, sosele si blocuri. Milioane de oameni au ajuns sa aiba masini si iPad-uri. Birocratii au dirijat banii in vaste proiecte de infrastructura si industriile preferate.
Acest motor al cresterii nu poate toarce insa la nesfarsit. Populatia imbatranita si politica copilului unic au contribuit la un proces de secare a pietei muncii. Si mai ingrijorator, sistemul de stat, obsedat de investitii, are prea multe datorii si prea multe fabrici, ce duce la resurse irosite si degradarea sectorului financiar.
Oriunde te uiti in China de azi, semnele putreziciunii sunt evidente. Companiile de otel continua sa investeasca in noi capacitati, desi datoriile cresc si pierderile la fel.
Fiecare intreprindere este sustinuta de oficiali locali dornici sa creeze slujbe dar nu sunt interesati de cos
