La început, în 1835, locul trebuia să se numească Batmania. L-a botezat după numele său un anume John Batman, explorator şi crescător de vite. Planul lui era să construiască "un sat".
Pentru câţiva ani, locul a fost mai degrabă un cătun pierdut prin sudul Australiei, un continent care primea atunci primele generaţii de colonişti europeni. Acum locului îi spune Melbourne. Împreună cu aria metropolitană are peste 4 milioane de locuitori, fiind al doilea oraş al Australiei şi unul dintre cele mai mari din emisfera sudică.
Motivul pentru care am evocat Batmania este simplu. Aici avem un exemplu a ceea ce se numeşte, în urbanism, "boomtown". Termenul este greu de tradus, aşa că nici nu voi încerca. Ideea este însă intuitivă: o localitate care se devoltă exploziv. La scurtă vreme după înfiinţarea sa, Melbourne a cunoscut "febra aurului" din 1851. În mai puţin de un an, populaţia aşezării s-a dublat. În 1880 ajunsese deja cel mai bogat oraş din lume, pe cap de locuitor, şi al doilea oraş, ca mărime, din Imperiul Britanic.
Înainte să tragem nişte concluzii să observăm un fapt interesant. Pe lista localităţilor de tip boomtown se numără unele dintre cele mai cunoscute şi mai dinamice metropole ale lumii: Atlanta, Denver, Edmonton ori San Francisco. În Regatul Unit, populaţia oraşului Leeds a crescut, între 1921 şi 1931, de la 269.000 la 482.000 de locuitori. Aproape dublu în doar 10 ani.
Este clar de ce cresc aceste localităţi atât de rapid: industrie, comerţ, resurse naturale. La care se adaugă o conjunctură neobişnut de favorabilă. Las Vegas este un exemplu foarte bun. Însă cel mai interesant lucru ţine de consecinţele existenţei acestor boomtowns. Ele au fost adevărate laboratoare sociale şi politice. Motivul este, iarăşi, uşor de detectat. Au crescut atât de repede şi atât de departe de reţelele tradiţionale de influenţă, încât guvernarea, eco
