Viața împreună cu copiii… zâmbete, râsete, nopți nedormite, parcuri, glume, orare încărcate, cântece și… milioane de treburi de rezolvat. Dar poate să existe un moment în care, deodată, totul se oprește! Este momentul în care viața se intersectează cu un diagnostic de temut: cancerul. Din acel moment o cascadă de întrebări și sentimente intense ne învăluie: „De ce noi?” , „Ce am făcut greșit?” , „Ce șanse avem?”. Avem sentimentul că totul se schimbă, nimic nu mai este la fel, dar cel mai important lucru este să luptăm împreună împotriva acestui balaur înfricoșător, ca el să devină doar o poveste spusă de către cei mai curajoși puternici prichindei.

Fazele prin care persoanele diagnosticate cu cancer și familiile lor trec la momentul aflării veștii sunt șocul, negarea (amăgirea), revolta, furia, urmate de depresie pe fondul căruia se conturează două tipuri de comportamente: tentativele de ,,negociere” și închiderea în sine, confuzia. Pe toată perioada evoluției bolii, persoanele implicate oscilează între speranța care-i ajută să treacă peste momentele dificile de tratament și perioadele de îndoială, perioade în care au o mare nevoie de sprijinul și dragostea celor din jurul lor.

În prezent, din ce în ce mai mulți copii reușesc să învingă în bătălia cu această maladie, lupta fiind trăită cu o mare intensitate, maturizând prematur orice copilaș. Modul în care ei se adaptează la boală depinde foarte mult de vârstă, tipul de cancer, starea de sănătate de dinainte de diagnostic, relațiile dintre membrii familiei și modul lor de comunicare, momentele de izolare socială, transformările fizice, cât și de suportul social și emoțional.

În momentul în care părinții au certitudinea diagnosticului, ei se confruntă cu dilema comunicării copilului. Nu știu exact ce să spună, câte detalii să comunice. De multe ori, din dorința de a proteja, evită să spună tot adev