Liniştea domneşte peste pădurile proaspăt înverzite, şi noaptea, dacă întinzi mâna, poţi crede că într-adevăr vei atinge stelele ce strălucesc în nopţile senine. De aici au luat lumina sfântă în Noaptea Învierii aproape o sută de persoane. Este vorba de Schitul Dochia, aflat la o altitudine de 1750 de metri, o mănăstire în care călugării şi măicuţele trăiesc prin şi pentru rugăciune. Pentru a ajunge aici, mai exact în apropiere de Cabana Dochia de pe masivul Ceahlău, trebuie însă să parcurgi un traseu destul de lung, dar care îţi taie răsuflarea prin peisajele absolut deosebite.
Sâmbătă dimineaţă am plecat din Iaşi pentru a vedea cum petrec unii oameni sărbătorile pascale în afara oraşului, aşa că mi-am cumpărat un bilet cu destinaţia Durău, pentru ca mai apoi să ţintesc spre Schitul Dochia de pe Ceahlău. “Aveţi cazare la Dochia sus, dacă tot rămâneţi peste noapte?”. Aceasta este întrebarea pe care o veţi auzi atunci când ajungeţi la staţia de salvamont din Durău, adică locul în care începe aventura urcatului pe munte. “Aveţi aici o hartă, cu numerele noastre de telefon, în caz că aveţi o urgenţă. Există mai multe trasee pentru a ajunge sus”, mi-a spus zâmbitoare femeia care mi-a tăiat biletul de cinci lei pentru accesul în Parcul Naţional Ceahlău. După ce mi s-a urat drum bun în jurul orei 10.30 dimineaţa, am observat că turiştii deja urcau într-un număr destul de mare pe munte, şi nu era vorba doar de adulţi, întrucât copiii alergau râzând, cu hărţile în mână, de parcă ar fi purtat cu ei nişte trofee. Am ales traseul marcat cu roşu, adică Durău-Cabana Fântânele-Stânca Panaghia-Staţia Meteorologică-Cabana Dochia. La puţin timp după ce am început să urc, am cunoscut o familie formată din părinţi şi o fetiţă de aproape 10 ani. “Venim din Galaţi şi am ales să petrecem aici Paştele pentru că e linişte, e aer curat şi avem câteva zile libere. Am mai fo