Se simţea pe atunci cum vremurile dau în clocot, sub presiunea schimbărilor politice din Europa de Est. Imperiul sovietic îşi trăia ultimele clipe - avea să dispară efectiv în decembrie 1991. Regimurile comuniste din “lagărul” roşu al Europei o iau înaintea Moscovei, sfârşindu-şi existenţa.
România abia se eliberase, în decembrie 1989, de sub dictatura secerii şi a ciocanului. Basarabenii au simţit şi ei fiorul libertăţii şi al afirmării naţionale, încă din vara lui ‘89, când, la 27 august, limba română devine oficială în entitatea care la acel moment se numea Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.
Doar câteva ore fără graniţă pe Prut
Ceea ce se întâmplă pe 6 mai 1990 dovedeşte că practic se încheiase o minciună inventată încă din 1917, la Moscova - teoria moldovenismului, conform căreia între Prut şi Nistru ar exista un popor diferit de români, prin limbă şi istorie, poporul moldovean. Că minciuna are picioare scurte o dovedeşte faptul că, imediat după ce autorităţile sovietice au dat semnalul deschiderii graniţei de-a lungul Prutului, peste un milion de cetăţeni ai României - unele date merg până la 1,2 milioane de oameni - au vrut să treacă în Basarabia. Această permisiune a fost acordată numai între orele 13 şi 19. Fără paşaport sau viză, românilor li s-a permis să intre în Basarabia, unii venind cu trenul - au plecat din Iaşi aproape zece garnituri feroviare, fiecare cu câte 17 vagoane, pline. Alţii cu maşina, iar temerarii au trecut Prutul înot. Pe malul stâng al râului, sute de mii de basarabeni îşi aşteptau fraţii din România. Datele statistice rămase de atunci arată că pentru acea zi au fost deschise opt puncte de trecere a frontierei.
Lacrimi de bucurie
Românii se regăseau unii pe alţii, se strigau, se strângeau în braţe, plângeau de bucurie. Oameni care nu se văzuseră nicicând în viaţa lor erau uniţi acum doar de limba