Cu Turn off the lights, Ivana Mladenovici i-a impresionat atât pe români (tocmai a câșitgat un Gopo), cât și pe De Niro, ajungând la festivalul patronat de el, Tribeca, în New York. Iat-o mai jos vorbind despre plecarea din Serbia în România, viață și film.

Reporter: Cum de ai venit în România din Serbia? Parcă în general se migrează către Vest, nu către Est, chiar și-n cazul artiștilor.

Ivana Mladenovic: Păi, noi suntem mult mai de nicăieri decât voi. Atunci când m-am mutat eu în România, acum opt ani, țara aceasta nu era ceva straniu. Kladovo, unde m-am născut, e vizavi de Turnu-Severin, la 5 ore de Belgrad și de București. Am avut și porția mea de Belgrad, acolo am studiat dreptul. Auzisem de școala perfectă a filmului românesc, și acum chiar că nu-mi pare rău! Venisem prima oară pentru o săptămână și uite că am rămas opt ani!

Rep.: De cine auziseşi în Serbia de la noi?

I.M.: De Cristi Puiu, Nemescu, Porumboiu. De Pintilie știam de multă vreme pentru că făcuse „Salonul numărul 6” în Serbia, cu actorul meu preferat, într-un oraș chiar foarte aproape de al meu. Dintre ei Pintilie era un fel de zeu!

Rep.: Cum de te-ai decis să treci de la drept la regie?

I.M.: Știam dintotdeauna ce vreau să fac, dar îmi căutam momentul de forță, fără să gândesc prea mult lucrurile. Când eram la drept, noaptea învățam până la ora 5, iar ziua eram în Cinematecă. Stăteam și analizam filme, după care m-am lăsat și am început să mă uit la ele ca un neprofesionist total. Sinceră să fiu, îmi place ideea asta de a nu mă gândi la cum e făcut ceva și să mă las purtată în voia personajelor și să văd ce se întâmplă cu ele.

Rep.: A fost vreun film pe care l-ai văzut când erai mai tânără, după care să fi zis „frate, asta vreau să fac și eu!”?

I.M.: Țin minte când am văzut Mulholland Drive al lui Lynch și am zis că acolo e o magie din care aș vrea să fac