Sistemul judiciar românesc, alimentat cu foarte mulţi bani, nu reuşeşte să servească nici acum foarte bine principalului său scop: impunerea fermă a legii.
În spatele eşecului stau, în acelaşi timp, fenomene grave şi mici chichiţe, aparent neimportante, dar care produc efecte nocive.
Salariile magistraţilor au fost de foarte mult timp ajustate. Sumele pe care le încasează aceştia sunt dolofane. Declaraţiile de avere prezentate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii mustesc de vile, terenuri, maşini şi conturi prin bănci. Mai puţin mediatizate sunt sumele pe care le încasează diverşii ofiţeri care contribuie la bunul mers al sistemului judiciar.
Diferenţa de salarizare între un astfel de ofiţer şi un profesor, de exemplu, este colosală. Sistemul judiciar, prin toate părţile lui, este unul în care statul pompează foarte mulţi bani. Sumele pe care le plătim anual pentru magistratură, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, servicii secrete cresc în fiecare buget, fără a simţi o diminuare drastică a fenomenelor pe care ar trebui să le ţină sub control toate aceste instituţii. Asta pentru că nu e suficient să pompezi tot mai mulţi bani într-un sistem dacă nu iei şi alte măsuri.
Legea permite acum judecătorilor corupţi să se bucure de pensiile speciale. Un caz siderant este cel al judecătorului Florin Costiniu, condamnat la patru ani cu suspendare în dosarul Cătălin Voicu. Acesta va încasa în continuare 16.000 de lei pensie. O astfel de situaţie este o aberaţie care face ineficiente orice alte măsuri. Degeaba plăteşte statul salarii decente judecătorilor, dacă nu îşi cere banii înapoi, până la ultimul leu, atunci când îi prinde cu şpagă. Ei sunt plătiţi în principal pentru integritate şi în plan secundar pentru orele pe care le „pontează” la instanţă.
Un corupt ar trebui să-şi piardă întreaga avere şi pensia baba
