Curtea unui localnic din Smeeni este plină de lucruri vechi, aparent neimportante, strânse de la bătrânii satului şi chiar de prin gunoaie, pe care le-a recondiţionat cum a putut. Acum, ele sunt adevărate piese de muzeu, iar colecţia sa ar putea stârni un pic invidia chiar şi printre angajaţii Muzeului Satului.

Constantin Marian, de 56 de ani, din Smeeni, este celebru prin sat pentru pasiunea lui, aceea de a strânge lucruri învechite, deteriorate, care pentru mulţi oameni nu mai au nicio valoare. A umplut curtea de oale vechi din lut, pluguri sau roţi de căruţe pe şenile, televizoare şi aparate de radio vechi, icoane, tablouri, obiecte de fierărie şi lemnărie, sifoane din sticlă de acum 50 de ani, tablouri sau icoane, lucruri aruncate prin gunoaie de către cei care se încurcau de ele, chiar şi o piatră care i s-a părut că ar putea fi antică, adusă de pe un şantier arheologic din zonă.

Cu un gust estetic deosebit, le-a distribuit prin curte pe unde a crezut de cuviinţă, poarta casei fiind călcată aproape zilnic de oameni din sat, curioşi să viziteze muzeul din aer liber.

La început, pasiunea lui a fost privită cu reţinere de familie şi mai ales de prieteni sau vecini. Aceştia l-au crezut puţin mai ciudat, însă văzând că toate prin gospodărie sunt aşezate cu gust şi îndemânare, ei şi-au schimbat părerea. Dacă vede prin curtea unui sătean ceva ce crede că ar fi interesant pentru colecţia sa muzeală, insistă şi chiar plăteşte cu bani, numai să obţină obiectul respectiv.

Întrebat dacă nu ar vrea să doneze vreunui muzeu obiectele, ne spune, cu mândrie, că nici nu-i trece prin minte aşa ceva, deoarece vrea el însuşi să-şi facă un muzeu în propria curte, cu ieşire la şoseaua naţională, unde copiii sau cei curioşi să intre gratis pentru a-i admira colecţia.