Un bilanţ al primului an de la depunerea jurământului de către guvernul condus de către Victor Ponta, pe 7 mai 2012, arată că acţiunile executivului s-au suprapus în mai multe rânduri cu cele ale predecesorilor săi, Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu, care au fost nevoiţi să renunţe la fotoliul de la Palatul Victoria pentru măsurile luate.

O analiză retroactivă a textului moţiunii de cenzură ce a dus la demiterea lui Mihai Răzvan Ungureanu relevă că măsurile pe care opoziţia condusă atunci de către Victor Ponta le contesta au devenit „potrivite“ după preluarea puterii. Astfel, gazele de şist a căror exploatare era contestată vehement, în prezent nu mai reprezintă „niciun risc“, eşecul privatizării Cupru Min a fost dublat cu un circ mediatic de amploare, urmat de insolvenţă, la Oltchim, în timp ce pachetul minoritar de acţiuni de la Transgaz a fost vândut în acest an sub preţul de la listare, pe când vânzarea acţiunilor Transelectrica anul trecut sub acelaşi reper a fost considerată un eşec. „Tot ce a criticat ar fi trebuit să schimbe.

Dar dacă unele dintre critici erau îndreptăţite, ele nu au avut decât potenţial de justificare a unei acţiuni politice. Nu este vorba despre o neputinţă de a pune ceva în practică, ci despre faptul că ceea ce este clamat la nivel politic nu este pus în practică mai niciodată”, opinează Emilian Duca, doctor în economie. Deşi a criticat ceea ce numea hoţiile PDL, afirmând că veniturile nu cresc din cauza corupţiei, fondurile la buget nu cresc după eliminarea „hoţilor“ - ponderea veniturilor în PIB înseamnă, ca şi în trecut, 32-33% din Produsul Intern Brut.

După trecerea moţiunii opacitatea pe care o critica USL este cvasiprezentă la nivelul guvernului – legile nu sunt puse, de pildă, în dezbatere publică. CAS nu a scăzut aşa cum cerea să se întâmple fosta opoziţie şi cum a promis, de altminteri, în campania elector