Matei Visniec a fost de Paste in Bucovina, regiunea in care s-a nascut. A avut cateva surprize. Nu toate au fost placute. Comercializarea sarbatorii, schimbarea obiceiurilor, un rigorism religios la care nu se astepta... Exemple, in textul urmator:
"Recunosc, n-am mai fost de mult timp de Paste acasa, la mine la Radauti, in Bucovina. N-am mai fost poate de zece ani, poate de mai bine de zece ani. In Romania merg des, dar mai ales pentru pelerinaje laice: festivaluri, colocvii, conferinte, saloane de carte. Am mai fost insa de Craciun pentru a constata ca si in Romania aceasta sarbatoare s-a comercializat complet, in ton cu Occidentul si cu restul lumii. Mondializarea a lucrat repede, nimic de spus. Mai aveam insa o speranta cu Pastele.
De fapt, m-am dus de Paste in Bucovina mai mult in cautarea unei sarbatori pe care o purtam in mine cu o nostalgie profunda din vremea copilariei mele. Era pe vremea comunismului, dar nu conteaza. Pastele avea pe atunci ceva profund spiritual si chiar subversiv. Oamenii il sarbatoreau intr-o anumita tacere, cu o demnitate a celor asupriti care nu aveau alta voce pentru a protesta decat respectarea unei traditii. Pentru mine, Pastele in Bucovina insemna in primul rand acest lucru, o imensa masa de oameni care ieseau din case, cu o complicitate sufleteasca asumata, sa aprinda lumina la Inviere. Oamenii mai ieseau inca o data, parca si mai multi, cu un fel de exuberanta a purificarii, in jurul orei 7 dimineata, cu cosurile la sfintit. Acest ritual nu este specific tuturor regiunilor din tara, dar la mine in Bucovina el avea ceva tulburator prin frumusetea sa. Mii de oameni se asezau in jurul catedralei de la Radauti cu acele cosuri de nuiele in care puneau cate un esantion din hrana sarbatorii: oua rosii, cate o felie de pasca, chiar si cate o bucata de salam, eventual un fragment din pretiosul cozonac. Cosurile inco
