Mișelește, când toată lumea se retrăgea cu torțe înspre vacanța cam prea lungă de Paștele internațional al muncii, Curtea Constituțională a României a revenit cu o obsesie ceva mai veche, de prin 2007, declarând că este neconstituțional ca insulta și calomnia să nu fie pedepsite penal. Decizia fost votată în unanimitate pe 29 aprilie, spre bucuria lui Vasilică Cristian Danileț, a Iuliei Motoc și a altora care au în suflet diverși godfazări și godmazări of ză ăăă.
Că membri ai CSM sau ai CCR se bucură pentru pasul înapoi făcut în legislația românească, nu ne miră. Nu este nici prima și nu va fi nici ultima dată când legislația europeană este tratată cu dispreț de niște parveniți ai minții, frauduloși intelectual, ajunși în funcții nepotrivite cu nivelul lor de meschinărie și micime interioară. CCR-ul care l-a reînscăunat pe Danileț îi dă acestuia, acum, și posibilitatea de a se ciondăni prin tribunale cu ziariștii, fără a mai scoate din buzunare bani de avocat și cu șanse mai mari de izbândă. Căci dacă în ultimii șapte ani cei care se simțeau calomniați sau insultați erau nevoiți să își anagajeze avocat pentru a hărțui un ziarist, acum nu va mai fi nevoie, urmând ca procurorii să se ocupe de năzărelile unora și să piardă timpul tuturor prin tribunale.
Mai ciudate sunt, însă, reacțiile unora care au fost sau sunt încă lucrători în presă. Ionuț Popescu, ziarist din 1991 până în 1999 și fost redactor-șef al publicației Capital pe vremea când aceasta mai însemna ceva, jubila pe Facebook, lăsând să se înțeleagă că, până acum, insulta și calomnia ar fi fost permise, iar CCR ar fi făcut un necesar act de reparație morală, reintroducând aceste delicte în lege.
Cristian Tudor Popescu, fost ziarist pe la începutul anilor ’90, apoi șef și editorialist, autor de texte vituperante și indigeste pentru mulți dintre cei pe care-i pomenește, e mai nuanțat. El c
