Pentru a judeca starea unei economii, privim, de obicei, datele macroeconomice. Ceea ce este normal. Vedem astfel echilibrele intre venituri si cheltuieli, exporturi si importuri, vedem nivelul investitiilor – inclusiv al celor straine- sau al datoriilor publice. In plus, aceste date sunt importante pentru ”auditorii” contabili externi, oferind elementele de incredere ce se transforma in cuantum al creditelor necesare, al dobanzilor la bonurile de stat sau la creditele private.
Problema este ca regulile stabilite recent, la nivel european, in pactul fiscal nu erau acceptate, anterior, de cele mai multe din statele occidentale care si-au dezvoltat economia fortand investitiile sau consumul bazate pe cresterea datoriei publice. Partea proasta este ca tari ca Romania, avand deja un decalaj de dezvoltare economica, nu au ”apucat” sa faca acest lucru (chiar si atunci cand cresterea s-a facut pe datorie), intrand direct in politicile de austeritate din perioada crizei economice.
Este bine ca Romania ramane in parametri de stabilitate macroeconomica. Cred totusi ca trebuie precizat – in paranteza - faptul ca Romania a fost preluata ”la cheie” de regimul Basescu la sfarsitul anului 2004 – sub aspectul datelor macroeconomice. Nu discut acum ratiunile pentru care aceste echilibre s-au deteriorat in timpul primului mandat al lui Traian Basescu si in prima parte a celui de-al doilea. Efortul de a se reveni la echilibrele macroeconomice din 2004 au generat suferinte imense si pierderea a doua cicluri electorale pentru dezvoltarea Romaniei.
La acest moment cred insa ca MICROECONOMIA este tot atat de importanta cat si MACROECONOMIA. O atentie mai mare acordata firmelor, performantei acestora, pregatirii fortei de munca, eliminarea controalelor excesive, eliminarea birocratiei din institutiile centrale si locale ar fi esentiale pentru a contrabalansa constranger
