Azi: de unde a plecat ”Mica Moldovă” din Italia. Nu-mi amintesc ca în ultimii 20 de ani să fi avut patru zile libere la rând în perioada Paştilor. Vizitele acasă, la Roman, atunci când au fost, au fost mai mereu pe fugă. Aşa că am profitat acum de această minivacanţă pentru a vizita câteva dintre locurile scurtelor excursii de duminică ale copilăriei.
Vă voi împărtăşi impresiile mele, preţ de câteva episoade.
Prima zi: până la Iaşi şi înapoi. Plecăm de acasă dimneaţa târziu spre Iaşi, unde avem de gând să rămânem aproape toată ziua, dar vrem să ajungem şi la Palatul Cuza de la Ruginoasa, redeschis acum trei luni.
Ieşim din cartierul Fabricii de Zahăr, locul copilăriei mele, pe şoseaua aproape pustie – e Vinerea Mare, oamenii stau mai mult pe lângâ casă, pregătirile pentru Paşti sunt în toi.
Fosta vilă a directorului, ridicată odată cu fabrica, la finele secolului al XIX-lea, este încă acolo, mascată în parte de construcţiile din anii ”70 ai secolului trecut ale liceului industrial. Un contrast oribil între pavilioanele dreptunghiulare şi vila cu forme amintind de castelele Valoniei.
Am fost la grădiniţă în acea vilă, apoi, în anii de şcoală, am intrat de multe ori, cu diverse prilejuri şi îmi amintesc scara interioară din lemn sculptat şi minunatele lambriuri. Fabrica a fost ridicată de o societate cu capital belgian, numită ”Danubiana” şi, odată cu ea, cartierul în care m-am născut şi am crescut. Vechile case, în stilul coloniilor muncitoreşti belgiene, există şi azi.
Cândva, parcul vilei directoriale era imens, trecea dincolo de şoseaua de azi. Cu ani şi ani în urmă, mai aminteau de aceasta cele două rânduri de copaci cu frunze de un roşu închis, care probabil mărgineau o alee ce ducea hăt, spre valea Moldovei. Pentru noi, copiii, erau reperul drumului de vară către locurile de scăldat.
Am căutat copacii roşii cu privirea, d
