Fostă odată cetatea Banilor, acum, economic vorbind, respiră mecanic. Din campioana unei mari iubiri a rămas un nesfârşit regret, un dor organic. Când are câte unul nevoie de voturi, se îmbracă în culorile alb-albastre, trece pe la mormântul „eternei terranova” şi, în mod miraculos, cenuşa acestui simbol îl ajută pe fariseu să se întroneze în jilţul altădată voievodal al acestei cetăţi. Un oraş mare, pe alocuri frumos, în care întâlneşti oameni parcă nelocuiţi, stinşi de povara zilei de azi şi resemnaţi de lipsa oricărei perspective. Au înţeles şi, în mod dramatic, au acceptat, ca ciobanul din „Mioriţa”, că trebuie să moară. Craiova nu mai este a lor, cu atât mai puţin a urmaşilor. De altfel, care urmaşi?! Acest judeţ, Dolj, este într-un fel ca o vacă, pe care un grup restrâns de indivizi o mulg, fără însă ca vreunul din ei să o ducă la păscut. Este lipsit de sens să spunem că mulgătorii se schimbă periodic în funcţie de rezultatele politice, pentru că, în definitiv, dacă urmărim arborele cumetriilor din ’90 şi până acum, o să constatăm că nu a contat partidul, ci doar perspicacitatea mulgașilor. Supăraţi că nu mai dă lapte, în loc să o hrănească, au început s-o bată, s-o lovească cu picioarele, cu pumnii. N-o mai mulg clasic, pentru că nu ar mai obţine nimic, ci pur şi simplu, o storc, o sug, că poate, poate o mai curge câte ceva. Poduri suspendate, chermeze, show-uri sportive gen KO, sunt tot ce mai animează această zonă. E adevărat, un pic macabru, fiindcă totul e un festivism la căpătâiul muribundului. Dar cum ar putea fi altfel, când nişte oameni mici, neinstruiţi, needucaţi se strecoară în vârful administraţiei? Nu au gustul frumosului şi nici anxietatea penibilului. Ei sunt făuritori şi consumatori de kitschuri. Festivalul „Mihai Viteazul” e apogeul unei neputințe şi pentru a avea o simetrie propun comemorarea inaugurării parcului „Nicolae Romanescu”. @N_