Problemele din centrul orasului nu sunt exclusiv legate de piatra cubica de pe Stefan cel Mare, de salcamii japonezi sau de trafic. Conform unui studiu la fundatiile monumentelor istorice realizat de profesori de la Universitatea Tehnica Gheorghe Asachi, panza freatica din Iasi este periculos de aproape de suprafata. Profesorii, printre care si Paulica Raileanu de la Catedra de Comunicatie si Fundatii a Facultatii de Constructii din Iasi, au ajuns la concluzia ca, in zona centrala a orasului „apa subterana, cantonata la baza pachetului de material granular la adancimi de 10 - 12 m avea asigurata drenarea naturala. Odata cu introducerea alimentarii cu apa din Timisesti si Prut panza de apa subterana a fost alimentata suplimentar din pierderile retelelor, ceea ce a dus la ridicarea treptata pana la inversarea totala a stratului granular”. Practic, pamantul a coborat mult, in timp ce apa din subteran a urcat, ajungand acum la 2 - 2,5 metri adancime, fata de 10 - 12 in trecut. De altfel, profesorii atrag atentia asupra faptului ca panza freatica a urcat si nisipul a coborat, avertizand ca un cutremur de pamant mai puternic poate provoca lichefierea solului. Fenomenul a fost observat in Japonia, unde cladirile situate pe panza freatica, in aceleasi conditii, au fost inghitite de pamantul amestecat cu apa.
Alte zone pietonale, sarace in vegetatie
Toate orasele din Europa au zone destinate exclusiv pietonilor. Respectand specificul local, fiecare zona pietonala din Europa, respecta, in mare, aceeasi filosofie: spatii largi, pavate cu piatra cubica sau cu dale bazaltice, de cele mai multe ori fara vegetatie sau cu vegetatie pitica, marginite de magazine si avand foarte multe terase, locuri de intalnire pentru localnici sau destinatii pentru turisti. Indiferent daca sunt la Kiev, Sibiu, Bucuresti, Ljiubljana, Praga, Rhodos, Viena, Bruxelles sau Iasi, spatiile
