Îi vedem la uşa Bisericilor sau chiar în interior, în timpul slujbei, îi vedem pe stradă cu iconiţe şi făcându-şi Sfânta Cruce. Sunt cerşetori. Femei cu copii în braţe, oameni în vârstă sau schilodiţi de lipsa vreunui membru, invocând credinţa, caută ajutor. Unii au făcut din acest lucru un mod de viaţă.
Trăiesc din întinsul mâinii, nu au avut niciodată o slujbă şi poate nici nu au fost ajutaţi în vreun fel să o capete. Când cerşesc, nu o fac oricum ci pentru a stârni mila folosesc cântece religioase, iconiţe sau invocă numele lui Dumnezeu. Pentru că se confruntă cel mai des cu acest fenomen, care de multe ori se desfăşoară la uşile bisericilor, preoţii spun că şi săracii sunt ai noştri numai că trebuie încurajat doar actul de milostenie nu şi cerşetoria. „O definiţie a Bisericii este cea pe care o dă Sfântul Apostol Pavel, atunci când vorbeşte despre toţi creştinii, care sunt mădulare ale aceluiaşi corp, iar Hristos este capul Bisericii. În sensul acesta, însemnele Bisericii nu sunt doar ale unor oameni, ale ierarhilor sau ale slujitorilor ci sunt ale tuturor. Libertatea de a le folosi o are oricine. Evident, când însemnele sunt folosite în scopuri care lezează imaginea lucrurilor sfinte, atunci e normal ca toţi să fie scandalizaţi, dar cred că în acest caz, nu este vorba despre aşa ceva. Folosesc însemnele pentru a stârni mila, interesul celor de lângă ei, nu ai cum să îi opreşti să facă aşa ceva”, spune preotul Oscar Frunză, protopop al Protoieriei II Focşani.
Preoţii afirmă că şi cerşetorii sunt creştini, la rândul lor îşi pot face semnul Sfintei Cruci, pot invoca numele lui Dumnezeu, pot folosi o icoană. Cerşetorie nu, dar milostenie da. „Biserica are rostul să educe în sensul acesta pe unii şi cred eu că cei care au legătură cu biserica şi sunt nevoiaşi au demnitatea de a nu întinde mâna. Am să aduc aici în discuţie ceea ce spunea Ilie
