La fel ca şi celelalte aşezăminte de rit ortodox din Vulcan, şi bisericuţa din Coroeşti s-a dovedit neîncăpătoare pentru enoriaşii veniţi la slujba de înviere a Domnului, urmată, în aceeaşi noapte, de liturghia de duminică.
După slujbă,
părintele Mircea Braicău s-a aşezat în faţa porţilor celor mari ale sfântului altar şi i-a binecuvântat pe creştinii care treceau, pe rând, prin faţa lui. Şi cu care a ciocnit, după rostirea cuvenitului "Hristos a înviat!", ouă roşii. Ca un făcut, părintele a dovedit toate ouăle, încât mie mi-a venit să cred că oul cu care era dotat sfinţia sa era unul de lemn şi făcea parte din inventarul bisericii. Dar nu. Oul era unul obişnuit, pentru că, după ce şi ultimul cucernic a dat cioc cu părintele, acesta din urmă şi-a pus oul său norocos printre celelalte din coş.
La sfârşit de tot,
după ce lumea din biserică a început să se rărească, primarul Gheorghe Ile, care până atunci împărţise paşti oamenilor, i-a invitat pe cei de lângă el la ciocnit de ouă şi la un pahar de vin alb de Recaş. Primarul i-a dovedit pe toţi la ouă, inclusiv pe subsemnatul, dar nu a trecut de cel al părintelui Mircea Braicău. Oul ales de acesta din tava aflată la îndemână, unul mai mic şi vopsit în galben, l-a crăpat pe cel cu care Gheorghe Ile se lăudase până atunci. Evident că nu a fost nicio supărare, iar după asta fiecare s-a dus la casa lui.
La fel ca şi celelalte aşezăminte de rit ortodox din Vulcan, şi bisericuţa din Coroeşti s-a dovedit neîncăpătoare pentru enoriaşii veniţi la slujba de înviere a Domnului, urmată, în aceeaşi noapte, de liturghia de duminică.
După slujbă,
părintele Mircea Braicău s-a aşezat în faţa porţilor celor mari ale sfântului altar şi i-a binecuvântat pe creştinii care treceau, pe rând, prin faţa lui. Şi cu care a ciocnit, după rostirea cuvenitului "Hristos a înviat!", o
