Filmul „Intimni osvetleni” („Lumină intimă”), 1965, realizat de Ivan Passer, rulează joi 9 mai 2013 de la orele 19.00 (în versiunea originală cu subtitluri în limba engleză) în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Gabriela Fillipi şi de Andrei Luca. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă.
DE ACELASI AUTOR Salò o le 120 giornate di Sodoma O Thiasos (Actorii ambulanţi) În ani ’60, în fosta republică Cehoslovacia, filmele se făceau după normele realism-socialismului, sub supravegherea atentă a cenzurii partidului comunist, cenzură ce începuse să capete dimensiuni grotești și, uneori, hilare. De exemplu, producții ca “Miracolo a Milano” (1951) a lui Vittorio de Sica erau interzise pentru că, în acest caz, la final personajele zburau (pe mătură), de la dreapta la stînga, adică dinspre Est spre Vest. De aceea, cineaștii puteau urma două direcții: fie se conformau dogmelor și îmbogățeau arhiva de filme prin producții cu caracter propagandistic, fie încercau o critică a sistemului prin filme subversive, care erau de cele mai mult ori interzise după prima proiecție. Doi tineri cineaști cehoslovaci au găsit însă o a treia cale, care presupunea ignorarea totală a partidului și a funcțiilor propagandistice sau subversive a filmelor, concentrîndu-și în schimb atenția asupra vieții în sine, asupra simplității și frumuseții ei dincolo de orice fel de norme, dogme sau ideologii. Numele acestor cineaști erau Ivan Passer și Milos Forman.
Pe Forman și Passer i-a legat o prietenie de-o viață, începută încă din copilărie. Pe cînd erau amîndoi studenți la film, deranjați fiind de ipocrizia și sărăcia estetică a filmelor cehoslovace, au pus pe hîrtie cîteva principii pe care filmele lor trebuiau să le urmeze: “să fie o comedie”, deoarece Partidul Comunist era mult mai tole
