In urma cu 80 de ani, cartile celor mai mari intelectuali germanofoni ai secolului al XX-lea ardeau in toate Germania. La mai putin de patru luni de la preluarea puterii de catre Adolf Hitler, nazismul incepea cu acest autodafe "decapitarea intelectuala" a tarii, scrie AFP.
In Piata Babel din Berlin, in 10 mai 1933, in fata uneia dintre cele mai prestigioase facultati germane, au fost arse 20.000 de carti. In jurul orei 23, lucrari ale lui Sigmund Freud, Heinrich Mann, Karl Marx, Kurt Tucholsky, intre altii, au fost reduse la cenusa.
Acum, pe un monument este incrustat un vers al scriitorului Heinrich Heine: "Acolo unde au fost arse carti, in cele din urma vor fi arsi oameni".
"Cartile a aproximativ 400 de autori au disparut in flacari, printre care 'crema cremei" comunitatii literare, stiintifice si intelectuale ale Republicii de la Weimar", explica Irmela von der Luhe, profesor de literatura la Universitatea libera din Berlin. A fost "decapitarea intelectuala a Germaniei", potrivit expresiei sociologului Helge Pross.
Actiunea a fost minutios regizata, ca un ritual, adauga von der Luhe. "Au fost aprinse focurile, cartile au fost aduse in carute, in zgomot de tobe (...) aceleasi cuvinte au fost rostite pentru tot in tara inainte de aruncarea cartilor in foc".
La Berlin, ministrul Educatiei poporului si al Propagandei, Joseph Goebbels, afirma, in acea seara". "Secolul intelectualismului evreiesc impins la extrem este revolut si revolutia germana a redeschis calea fiintei germane".
Aceste actiuni au fost rezultatul unei "actiuni impotriva spiritului non-german", organizata de studenti. Intr-un articol publicat la Bonn in 8 mai 1933, este rezumata aceasta lupta: "Ne luptam pentru puritatea culturii noastre". Actiunea a venit dupa ziua de boicot a magazinelor evreiesti din 1 aprilie.
Multi dint