Zilele Brașovului, pentru mine, cel puțin, sunt motiv de sărbătoare. Din păcate, de la un an la altul, organizarea acestui eveniment devine un fel de sarcină de serviciu pentru niște funcționari.
Voi face o scurtă paralelă între ceea ce se anunță la Brașov și ce a fost la Zilele municipiului Sfântu Gheorghe. Instituțional, Brașovul stă foarte bine. Avem mai multe muzee, avem mai multe școli, mai multe instituții de cultură. Implicit, putem avea mai multe evenimente din partea acestora. Lăudabil, cei care reprezintă acest instituții ăși fac treaba.
Apoi, avem Junii. De fapt, Zilele Brașovului au fost croite pe tradiția junilor care intră călare în Cetate în Duminica Tomii. Una dintre deciziile lăudabile ale regimului Scripcaru. O altă decizie excelentă este aceea de a aduce la Brașov artiști/spectacole/reprezentanți ai orașelor cu care Brașovul este înfrățit.
Ce nu avem la Brașov este un manager de evenimente. Iar acest lucru se simte, din păcate. Nu îți trebuie „țșpe“ facultăți să vezi ce fac alții ca să pui și tu în practică. Trebuie doar să îți dai interesul. Ungurii, la Sf. Gheorghe, au știut să folosească fiecare metru pătrat disponibil pentru a crea evenimente sau spațiu expozițional. Au avut trei scene (cel puțin atâtea am văzut eu în cele două zile cât am fost acolo). Bisericile și-au oferit curțile interioare pentru expoziții de pictură și sculptură pentru artiștii amatori de la școala populară de artă. O bună bucată din centrul capitalei din Covasna a fost ocupartă de către terasele cu gratare, ceaune și specialități și bere. Că oamenii vin să se distreze, nu să comemoreze Zilele Sfântului Gheorghe.
La Brașov, povestea asta a fost îngropată rapid, că nu vrem să se vândă mici în Piața Sfatului. Au fost și excepții, pe linie de partid PDL. Când Doripesco a făcut un festival pescăresc. A fost o excepție fericită pentru regimul Scripcaru
