Elena Poenar îngrijeşte cu toată dăruirea câinii şi pisicile găsite pe stradă. „De când mă ocup de ele, Dumnezeu nu mă lasă niciodată la greu“, spune femeia. A descoperit lumea animalelor şi se simte mai împăcată. Mai bună, mai liniştită, mai calmă.

A crescut un copil, a ridicat două case, a lucrat ca expert fiscal la cele mai importante instituţii... dar satisfacţia păleşte în faţa bucuriei de a îngriji aproape 50 câini şi pisici. Unde îi ţine? Pe unii în casă, pe alţii în magazie, pe alţii într-o curticică. Tuturor le-a amenajat cuşti, spaţii de joacă, pe toţi îi hrăneşte cu mâna ei şi curăţă după fiecare.

„Vi se pare că miroase a ceva? Spăl întruna, îi deparazitez, îi tund, îi duc la doctor, îi vaccinez, îi sterilizez, îi tratez. Seara cad frântă, am mâinile arse de la atâtea soluţii de dezinfectare. Dar am o mulţumire în suflet pe care n-am mai avut-o până acum“, se destănuie femeia.

Răscumpărarea unei greşeli

Animalele i-au intrat la suflet printr-o întâmplare care a marcat-o. Fiica ei şi-a dorit, când era mai mică, un căţel. Elena i-a îndeplinit dorinţa, dar nu s-a împăcat deloc cu el. Ca să-l pedepsească, l-a închis pe balcon, dar căţelul s-a îmbolnăvit. S-a simţit atât de vinovată pentru că din cauza ei un suflet a suferit.

De atunci, Elena îşi răscumpără neîncetat greşeala. Orice pisică sau câine care îi iese în cale se bucură de atenţia ei. Cumpără de la stăpâni animalele chinuite, le adăposteşte pe cele găsite pe stradă, le vindecă pe cele bolnave. Cu hingherii tratează de fiecare dată să mai salveze un căţel pe care îl ia acasă.

Tot salariul îl dă pe hrană pentru animale. Celor mici le ia boabe speciale sau îi hrăneşte cu pipeta, celor mari le găteşte orez cu tacâm de pui. Nu ia niciodată resturi de mâncare de la restaurante, pentru că este amestecată, prost gătită şi le-ar face animalelor mai mult rău.

„De