Într-o fostă piaţă din Capitală, opt familii şi-au construit propria realitate printre tarabele rămase intacte şi au pus cărămidă peste cărămidă pentru a-şi amenaja câteva camere, pereţi cărora le spun casă. În prezent, între pereţii din fosta piaţa trăiesc nouă copii, însoţiţi de familie.
Pe gardul metalic, care protejează spaţiul amenajat de oamenii fără adăpost, se odihneşte un lacăt gros ce îi protejează pe locuitorii pieţei de cei care vin să-i „viziteze”. Ori de câte ori unul dintre aceştia părăseşte curtea în care stă, închide şi deschide lacătul de pe gard cu mare grijă, fiind escortat de câinele care trăieşte în fosta piaţă de când avea doar câteva zile.
Cel mai mic locuitor al fostei pieţei are nouă luni
Printre adulţii care locuiesc în piaţa ce le este casă de acum mai bine de zece ani se numără şi nouă copii, iar cel mai mic dintre aceştia are în jur de doar nouă luni. Unii dintre aceştia s-au născut în fosta piaţă, pe care o numesc casă şi care se numără printre puţinele lucruri pe care le au.
Cei mai mari dintre copii ies în curte şi se joacă agăţându-se de una dintre uşile care le protejează locuinţele. Sunt zâmbăreţi şi nu bagă de seamă că în locul uşilor, de cele mai multe ori, sunt perdele, iar în loc de curent electric, părinţii lor luminează încăperile cu ajutorul lămpilor cu gaz.
La prima vedere, pare o imagine ruptă din secolele trecute, dar blocurile înalte de lângă curtea în care se adăpostesc oamenii şi intersecţia prin care trec maşini de lux, formează un contrast izbitor între sărăcia şi opulenţa de pe aceeaşi stradă.
Poarta metalică pe care stă atârnat lacătul este un fel de portal spre o altă lume, o lume necunoscută multora, în care nu există nici bani, nici curent electric şi nici acces la o viaţă mai bună. Odată cu primele raze de soare şi până la căderea întunericului, oamenii pieţei îşi duc existen