După anul 2000, industria Braşovului a devenit o tristă amintire. Rând pe rând, marile fabrici s-au închis, iar unele au fost rase de pe faţa pământului. Una dintre puţinele întreprinderi care nu au fost demolate este Rulmentul, care a intrat în faliment în aprilie 2007.
Abia după 40 de licitaţii eşuate, principalele active ale societăţii au fost cumpărate, în februarie 2010, de firma Sigur Imob SRL, al cărei acţionar unic este Marcela Ţăndărică, cunoscută ca o persoană apropiată a omului de afaceri covăsnean Erdely Ede, în schimbul sumei de 2,6 milioane de euro. Încă de atunci, Erdely, consultant în cadrul companiei, a anunţat că va reînfiinţa o mică fabrică de rulmenţi, dar acest lucru nu s-a realizat. În locul fostei uzine au rămas doar nişte hale dărăpănate şi nostalgia foştilor angajaţi. Ieşiţi la pensie mai mult forţaţi, oamenii îşi duc cu greu traiul din pensiile modice cu care au rămas după zeci de ani de muncă.
Fernanda Mocanu (64 de ani) îşi aminteşte cu tristeţe cum uzina a început să se năruie de la un an la altul, după Revoluţie, iar din 7.000 de angajaţi cât erau în vremurile de glorie să rămână puţin peste 2.000. Secţia de Montaj era una dintre cele mai moderne, fiind echipată de japonezi în anul 1970. După 1990 însă nu s-a mai investit nimic.
Vânzarea pe bucăţi a uzinei a făcut însă ca marca RBR, care era a societăţii Rulmentul, să fie vândută. Acum, reprezentanţii companiei braşovene încearcă să negocieze cu cei care au mai produs sub marca URB, Rulmenţi Bârlad sau Koyo Alexandria, pentru a putea folosi această marcă folosită pe vremuri şi de uzina braşoveană.
În timp ce uzina Rulmentul a fost distrusă pe motiv că nu erau comenzi, la Braşov a apărut una privată, Inna Schafller. Fabrica merge foarte bine şi are profit din producţia de rulmenţi.
Se vând şi ultimele active
Lichidatorii companiei Rulmentu
