Dacă arunci o privire în Dicţionarul Explicativ al limbii noastre, o să vezi că „zbir” nu înseamnă doar „om aspru, crud, brutal”. Un al doilea sens al cuvântului este acela de „agent fiscal, zapciu”.
Cele două sensuri au o strânsă legătură între ele, fiindcă omul care lucrează la fisc este, prin esenţa meseriei sale, o brută de o foarte largă cruzime. De exemplu, dacă ai o datorie de 50 de lei la stat – impozite sau alte taxe - , te freacă şi te ameninţă până o plăteşti, cu tot cu dobânzile suplimentare, cauzate de întârziere; fiindcă una e să plăteşti la timp, şi alta cu întârziere.
Dacă tot amâni să achiţi datoria, ţi se atrage atenţia, la modul cel mai chirurgical, că la depăşirea unui anumit termen limită va începe executarea silită, cu bunurile tale scoase la mezat, şi că în general vei da de dracu. N-ai bani să-ţi plăteşti dările? Ce-i pasă zbirului că nu ai.
Sunteţi desigur, familiarizaţi cu această atitudine a fiscului. O atitudine normală, pe undeva, într-un stat de factură canibală ca al nostru.
Când însă a venit la rând datoria acumulată în decursul anilor de „Radet” Bucureşti, fiscul n-a mai fost atât de sângeros, ci de-a dreptul omenos, chiar mămos. Fiindcă datoria, însemnând un mizilic de 2,7 miliarde lei (sau 0,6 miliarde, ca să socotim în euro), a fost ştearsă de Executivul lui Victor Ponta cu totul.
Adică s-a împărţit la toată populaţia contribuabilă, s-o plătească ea, că şi aşa nu mai poate de bine. Cu pixul său cu care completa teze de doctorat, bărzăunele Ponta a şters datoria făcută de nişte escroci. Cu tot cu dobânzile strânse în cursul anilor.
Cum a ajuns „Radet” la asemenea datorii astronomice nu-i greu de închipuit. Salarii uriaşe pentru conducere şi stimulente materiale oferite cu o dărnicie peste măsură, materie primă achiziţionată la de „n” ori preţul ei corect... Chestiile clasice.
Aşa că îi
