Preot loan ŞTEFĂNESCU
Viaţa noastră însăşi poate face un om fericit sau nefericit. Şi ceva mai mult: relaţia noastră autentică cu Dumnezeu, iubirea noastră faţă de El şi faţă de aproapele pot să facă nu numai un om fericit, dar şi un cetăţean al Împărăţiei lui Dumenzeu. Însă, dintr-un om care e departe de Dumnezeu, în al cărui suflet se cuibăresc ura, răutatea şi alte patimi, care funcţionează în mod necontrolat, numai ruine rămân. Un studiu american susţine că dintr-un singur om depravat (păcătos), într-o perioadă de 75 de ani, s-a dezvoltat un arbore genealogic care are 1.200 de urmaşi, depravaţi, anormali, dezechilibraţi, aloolici, pentru care statul a cheltuit cu închisoarea şi tratamentul lor 1.250.000 de dolari. Îngrozitor este acest studiu. Dar vedem azi cât de egocentrică este familia. Mesajul care este transmis copiilor este: luptă pentru a mânca şi fură ca să ai. Dacă nu o apuci tu, o să ţi-o ia altul. De aceea, nu băga în seamă pe celălalt. Ai grijă numai de tine însuţi. Fă totul ca să urci pe scara socială, să te îmbogăţeşti, să o duci bine. Celălalt este duşmanul tău sau, în cel mai bun caz, rivalul tău… Iată cum e viaţa de azi – egocentrică. Şi ne mai mirăm de răul care se măreşte.
În vreme ce zeci de milioane de oameni mor de foame, noi ne îngrijim să ne umplem frigiderul şi aruncăm mâncarea de ieri, pentru că s-a învechit.
Ni se pare normal faptul că avem apă din belşug şi o irosim, fără să simţim nevoia să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru ea. Şi totuşi sunt în lume miliarde de oameni cărora le lipseşte atât de mult apa, încât în 24 de ore au la dispoziţie atât cât folosim noi o dată, când tragem apa la toaletă.
Consumăm de zece ori mai mult decât toţi săracii planetei, şi totuşi ne plângem că ne este greu, că nu ne descurcăm. Nu vrem să înţelegem că problemele noastre sunt probleme de lux, în timp ce pentru alţii sunt probleme d
