Creştin ortodocşii îl prăznuiesc, an de an, la 8 mai, pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, numit şi Teologul, fiindcă a scris Sfânta Carte a Evangheliei care îi poartă numele, trei Epistole Canonice I Ioan, II Ioan şi III Ioan şi Apocalipsa.

Din cartea “Vieţile sfinţilor”, din cuvântul de laudă al Patriarhului Ierusalimului, Sofronie, aflăm că tatăl Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se numea Zevedeu, iar mama sa ­ Salomi (Salomeea) ­ era fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Fratele său era Iacov, alt Apostol al Domnului. “Deci, Mântuitorul era unchi lui Ioan (...) . Se cuvine să ştim că, în vremea în care a fost vândut Domnul nostru iudeilor şi a fost răstignit, au fugit toţi. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de faţă la vânzarea şi la răstignirea Lui şi a venit la mormânt, cu Petru. Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. De aceea se zice că a avut trei maici pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit “fiul tunetului”; şi a treia pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, precum a zis Domnul: «Iată Maica ta!» Şi a îngrijit-o Ioan până la adormirea ei”.  

În vremea împăratului Domiţian, între anii 90-95 d.Hr., Sfântul Ioan a fost exilat în insula Patmos. Acolo a avut revelaţia Cărţii Apocalipsei. Sub Nerva se întoarce la Efes, de unde conduce, cu mare autoritate duhovnicească, Bisericile din Asia Mică. Evanghelia a fost scrisă în Efes, spre sfârşitul secolului I. Sinaxarul ne spune că “mergând Apostolul Ioan într-un munte, împreună cu ucenicul său Prohor, a postit trei zile, rugându-se lui Dumnezeu (...) Şi după a treia zi s-a făcut fulger mare şi tunet, că s-a cutremurat muntele şi Prohor a căzut la pământ, iar Ioan ridicându-l şi şezând de-a dreapta lui şi căutând la cer, a început a zice: «La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu»... şi celelalte”.

Mutarea l