- argument -

Dau un click, intru pe site (istoriacomunismului.ro) şi mă pomenesc în plin comunism – anii ’80. Este reconstituirea unei sufragerii tipice dintr-un apartament de bloc socialist, în care îmi este cunoscut fiecare element de decor – de la ceasul cu cuc, la cutia de cacao SeaGull, „lăsată la vedere“ pe măsuţa cu mileu, sau la peştele-bibelou din sticlă, de pe etajeră. Fiecare obiect din sufrageria virtuală are o semnificaţie şi o poveste, şi declanşează o nostalgie – de altfel justificată – faţă de o copilărie pierdută pentru totdeauna într-un timp apropiat şi, în acelaşi timp, îndepărtat. Însă site-ul (o iniţiativă a Fundaţiei Soros România) nu este unul pentru nostalgici şi are un cu totul alt scop. Este o formulă deşteaptă de a „povesti“ comunismul celor care nu l-au trăit, prin recuperarea şi „explicarea“ aspectelor mărunte ale vieţii de zi cu zi de atunci. Explorînd sufrageria, te poţi „juca“ de-a comunismul – formezi cîteva numere la telefonul cu disc şi-ţi răspund voci din trecut (Atenţie! Nu se poate suna în străinătate!) care te sfătuiesc să dai foc unor cărţi subversive din bibliotecă sau te invită, pur şi simplu, la un film la cinema, deschizi televizorul alb-negru Lux L, la care poţi vedea momente esenţiale din istoria comunismului, începînd cu anul 1945 şi sfîrşind cu 1989, poţi prinde posturi la radio ori poţi afla cîte ceva despre pionieri sau cît costa o pîine, o bicicletă.

DE ACELASI AUTOR Madame Legrand Omul cu şobolani şi femeia lui Ekaterina de la Balcic Mielul şi păstorul lui Nu-mi dau seama ce fel de reacţie ar avea un puşti de 12-13 ani care ar descoperi un astfel de site, dacă i s-ar părea cool şi ar începe să scotocească prin diferitele colţuri ale sale, manifestînd un oareşce interes, sau dacă l-ar părăsi repede pentru lumea „reală“ de pe Facebook. Totuşi, el este un bun exemplu de cum ar putea să arate o „lecţie“