Deşi preţurile materiilor prime mai au scurte perioade de revenire în urma unor evenimente excepţionale, precum date mai bune decât s-a anticipat referitoare la angajările din SUA, tendinţa acestora este de scădere, dovadă fiind evoluţiile negative din ultimele luni, după o decadă pozitivă. Un factor care pune deja presiuni descendente pe preţuri este încetinirea creşterii economice din China, a doua mare economie a lumii şi printre principalii consumatori de materii prime, scrie Bloomberg.
Cererea vorace din China pentru orice fel de materie primă, de la petrol, oţel şi aur la soia şi lapte praf, alimenta cândva ideea unui viitor în care preţurile cresc la nesfârşit, iar standardele de viaţă în ţările dezvoltate scad. Cererea tot mai mare şi resursele tot mai mici ar face ca preţul gazelor naturale să nu mai scadă vreodată, iar aurul să coste mii de dolari uncia. Ideea a încurajat mulţi investitori internaţionali să parieze masiv pe China. Dar pentru că investiţiile directe în China sunt dificil de realizat, investitorii s-au orientat către materiile prime consumate de China, inclusiv petrol rusesc şi minereu de fier australian.
Astfel s-a creat o legătură strânsă între preţurile materiilor prime şi starea economiei chineze. De tranzacţiile cu materii prime au devenit interesate până şi fondurile de pensii din SUA. Rezerva Federală, banca centrală americană, s-a implicat prin printarea dea bani, atât de mulţi încât o bună parte din ei a ajuns să alimenteze tranzacţiile speculative cu active legate de China şi alte pieţe emergente. Preţurile au urcat vertiginos. Între 2000 şi 2011 cotaţiile cuprului au crescut cu 450%, cele ale petrolului cu 365%, iar cele ale aurului cu peste 500%, la mai mult de 1.900 dolari uncia. Analiştii speculau chiar că petrolul va atinge 200 de dolari barilul, iar aurul va depăşi 10.000 de dolari uncia. F
