Ştiţi emisiunea „Antena partidelor parlamentare”, transmisă de Radio România Actualităţi? V-o recomand călduros. E minunată, te face să te simţi deştept: rar îţi e dat să găseşti, adunate la un loc, atâtea clişee de gândire şi limbaj, atâta gargară, atâtea dovezi de proastă comunicare politică.

Să ne înţelegem: Radio România Actualităţi – cea mai stabilă instituţie media, unde sunt destui profesionişti serioşi, care îşi fac treaba bine – nu face decât să îşi îndeplinească o obligaţie legală, aceea de a asigura exprimarea pluralismului politic. RRA nu produce materialele din emisiune, ci doar le pune în undă. Ele sunt rodul exclusiv al acestor foarte, foarte importante instituţii ale democraţiei româneşti numite partide politice. În numele democraţiei şi în virtutea faptului că bunii cetăţeni trebuie să ştie ce gândesc şi ce fac politicienii care îi conduc, s-a decis că radioul public – tocmai pentru că e public şi are o misiune de îndeplinit în numele frumoaselor idealuri democratice – trebuie să acorde spaţiu de emisie tuturor partidelor reprezentate în Parlament. Ceea ce şi face. De aici încolo, e treaba partidelor să se exprime, adică să dea glas frumoaselor idealuri care, nu-i aşa, îi animă pe politicienii români în aşa hal, încât nu-i lasă să doarmă noaptea, după ce se întorc obosiţi de la talk-show-urile televiziunilor de ştiri.

Numai că – şi asta-i toată frumuseţea! – de aici încolo lucrurile se complică. Deşi s-au împănat cu tot felul de consilieri de imagine şi echipe de „comunicatori”, partidele noastre emit nişte texte mediocre şi le aruncă în neant către un „popor” abstract, de parcă n-ar şti că trebuie să le vorbească unor oameni vii, de la care aşteaptă să introducă buletinele în urna de vot. Dacă urmăreşti zile la rând „Antena partidelor parlamentare” – aşa cum fac eu de ceva vreme – descoperi (mai clar decât din urmărirea „dezbaterilor” TV