De cîțiva ani buni de cînd merg în Vama Veche de 1 Mai, am o mare frică. Deși îmi face plăcere să fiu acolo, am întotdeauna în cap vocea decenței, care îmi spune: „Bă, faci ce faci, îmbată-te cît vrei, dar să nu dea dracu’ să ajungi la televizor”. Fiindcă, dată fiind predispoziția spre prostie a televiziunilor românești, trebuie să fii un fel aparte de bețiv penibil ca să apari la televizor printre atîția mulți alți bețivi penibili. De altfel, cam de aici pornește și prima plîngere din partea vamaioților: ăștia de la teve arată întotdeauna din Vamă doar părțile nasoale. Așa o fi?

În prima seară, pe la Stuf sînt mai mulți reporteri infiltrați între petrecăreți decît pedofili printre copii în Parcul Izvor. Și le lucesc ochii cînd văd cîte un dîrlău destul de beat, gata să se dea în spectacol. La trei metri de noi, un rockalar ține în mînă vreo patru sticle goale de bere și un microfon de la Antena 1. Lumina de la cameră îi bate în față și-l face să mijească ochii, dar asta nu-l oprește să țipe în continuare și să dea din mîini ca un înecat. În spatele camerei, domnișoara reporter îi face semn să se agite, cam cum te strîmbi la un copil ca să-l faci să rîdă la poză. Un pic mai încolo e Niels Schnecker, pe care l-am confundat inițial cu stîlpul cu lumină. E punctul serii în care îmi vine și mie să zic clișeul ăla cu „Ce s-a stricat Vama!”.

A doua zi ne-am întîlnit cu Rață, rockerul din Tulcea care arată ca o lipoveancă bătută. E beat muci și șade pe bordura din față de la Pirați, probabil cel mai pătat de vomă loc din toată Vama Veche. Dacă e cineva care ne poate vorbi în detaliu despre portretizarea negativă în media a Vamei, sigur Rață e ăla, pentru că are un palmares deosebit: din 2006 încoace a reușit ca de fiecare 1 Mai să apară la televizor. Una dintre cele mai notabile apariții e cea de prin 2007, cînd a fost filmat mergînd pe stradă cu un gard d