Zilele trecute am scris un articol pe acest blog despre experienţa lui Paul Miller de la „The Verge“ timp de un an, cât nu a avut internet. Merg mai departe astăzi şi întreb: ce scuză mai avem azi ca să fim proşti şi necitiţi?

V-am invitat în cadrul secţiunii de comentarii de la articolul „Adolescentul miop fără internet“ să ne imaginăm împreună o lume fără internet şi să aflăm influenţa lui. Deşi toate mesajele sunt de remarcat şi aduc opinii chiar foarte interesante, unul mi-a sărit în ochi.

Este vorba de comentariul lui Camelian Propinatiu, care spunea cam aşa: „Nu mai există iertare pentru a fi incult. Tot ce e fundamental e accesibil pe net, fie şi fragmentar sau rezumat“. Am vrut să scriu pe această temă imediat după, dar aseară am avut o conversaţie care m-a convins să scriu. Vorbind în cadrul unui interviu ce urmează să fie publicat în ziarul "Adevărul" şi pe adevarul.ro, "subiectul" meu s- aarătat nemulţumit că oamenii încetează să mai citească, nu mai au imaginaţie, iar biblioteca lor de imagini nu se extinde pe parcursul vieţii.

Ceea ce mă face să mă întreb: care este scuza pentru care suntem proşti? Nu-mi săriţi în cap, nu vă fac proşti. Dar care e scuza noastră? Când eram în şcoală, am descoperit că internetul este o sursă bună de referate. Am încetat să mai gândesc pentru şcoală, deoarece treceam cu lejeritate peste teme cu ajutorul internetului. Am avut ocazia în schimb să citesc multă literatură de ficţiune, iar asta m-a ajutat să îmi conserv imaginaţia. Pentru că da, în momentul când citim, ne proiectăm o lume proprie, iar aşa vin idei.

Nu mai e nicio scuză ca să fim proşti. Dacă vrem să ştim câte un pic din toate, avem internetul la dispoziţie. Vrem să ştim ceva de bază? Putem intra pe Wikipedia. Nu e o sursă de încredere totală, dar informaţia de bază ne rămâne. Vrem să ascultăm muzică, avem YouTube la dispoziţie pentru toat