Includerea în Uniunea Europeană a României şi a Bulgariei încă este pusă sub semnul de diplomaţi europeni, care le reproşează celor două ţări că nu se ridică la nivelul aşteptărilor.

Reuters a analizat principalele greşeli pe care le-au făcut România şi Bulgaria după aderarea la Uniunea Europeană, încercând să arate şi cum pot fi corectate aceste erori.

În 2005, pe când se adresa unui public de demnitari în Luxemburg, prim-ministrul Bulgariei de la acea vreme a ridicat în slăvi virtuţile calităţii de membru al Uniunii Europene, declarând că naţiunea sa era gata să-şi ocupe locul în inima continentului.

„Bulgaria se întoarce, din punct de vedere politic, în familia naţiunilor europene de care a aparţinut dintotdeauna“, declara Simeon Saxe-Coburg, când Bulgaria şi România semnau actele în urma cărora au devenit membre UE doi ani mai târziu, în 2007.

„Curcubeul de aur de la orizont“

Discursul era unul sincer, dar, la opt ani de la acea zi şi într-o Bulgarie divizată, care se pregăteşte de alegerile parlamentare de pe 12 mai, decalajul dintre aspiraţiile de aderare la UE şi realitatea apartenenţei devine din ce în ce mai mare.

Deşi ar trebui să simtă că sunt parte din inima Europei, Bugaria şi România sunt subiectul dezbaterilor, partenerii europeni punând adesea întrebări cu privire la angajamentul lor faţă de statul de drept şi cu privire la dorinţa de a stăvili corupţia, crima organizată şi migraţia ilegală. Calitatea de mebru UE nu le-a garantat o cale sigură spre stabilitatea democratică, spre creşterea economică şi o mai mare oportunitate pentru cetăţeni, remarcă Reuters. Mai mult, diplomaţi din alte state membre pun de multe ori sub semnul întrebării înţelepciunea deciziei de a le permite României şi Bulgariei să fie parte din blocul european.

„Uniunea Europeană a fost văzută ca un fel d