Funcţionarea pactului de neagresiune dintre preşedinte şi premier a aşezat o plasă de siguranţă pentru investiţiile străine.
Economia românească a sărbătorit, în relaxarea unei minivacanţe de revigorare, un Paşte fericit. Leul se întăreşte, spre uşurarea milioanelor de români care plătesc rate la creditele luate în valută. Conturile ţării sunt surprinzător de echilibrate, ca şi când, brusc, o mână vrăjitorească a revărsat o punguţă cu valută peste ţară. De aici şi întărirea leului. Semnalele dinspre agricultură sunt optimiste: va fi un an mănos. Banca centrală s-a animat, a reluat dialogul cu publicul, cu o oarecare intensitate încărcată de prudenţă, potrivit tradiţiei şi aşteptărilor. Surprinzătoare este însă promisiunea guvernatorului Isărescu privind tăierea dobânzilor.
În jur se aşterne calmul. Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, se ţine de cuvânt şi a stăpânit tensiunile din pieţele financiare prin mişcările dibace ale politicilor sale monetare. Această atmosferă calmă a influenţat pozitiv atât evoluţia monedei noastre naţionale, cât şi costurile împrumuturilor Ministerului Finanţelor. Am putea, deci, presupune că economia a intrat în zodia revirimentului, s-a înviorat.
O privire aruncată însă în măruntaiele contului curent al ţării, acela care descrie jocul între valuta care intră şi cea care iese din ţară, arată că surplusul de 327 de milioane de euro, afişat după primele două luni ale anului, se datorează mai degrabă unor fluxuri de investiţii de portofoliu decât unui echilibru dintre exporturi şi importuri. Nu exportăm mai mult decât importăm, asta este evident. Importurile au consumat cu 23 de milioane de euro mai mult decât am încasat din exporturi.
Totuşi, investiţiile în producţia de maşini şi echipamente de transport dau roade. În primele două luni ale anului, 42,4% din expo
