Dragă Ilie Dumitrescu,
Recunosc fapta și regret: vineri, 26 aprilie, am călcat pragul berăriei pe care o dețineți în Centrul Vechi al Bucureștiului, intitulată sugestiv Hanul cu Tei. Motivul pentru care am făcut-o – alături de alte cîteva sute de persoane perfect normale la cap, care altminteri n-ar călca în Centrul Vechi – a fost concertul formației clujene Grimus.
Menționez că nu obișnuiesc să frecventez Hanul cu Tei, muzica fiind prea tare și prea proastă pentru gustul meu, ca să nu mai amintesc de cocalarii cu ceafă groasă și pițipoancele îmbrăcate în mulăciuni care zac pe terasă ori de cîte ori o traversez pentru a scurta drumul între Atelierul Mecanic și Club Control. Mă rog, fiecare cu treaba lui.
Doar că vineri, 26 aprilie, a fost un mic conflict de interese acolo. Berăria s-a umplut cu fanii Grimus, în general oameni care nu se omoară după Centrul Vechi (da, le cunosc fețele din Club Control și Dianei 4), iar chelnerii berăriei nu prea s-au înghesuit să-i bage în seamă. Știu asta pentru că ne îngrămădeam unii în alții în fața barului, încercînd să comandăm ceva, în timp ce barmanii executau doar comenzile venite de pe terasă, de la obișnuiții locului.
Nu mă pricep la biznis, dar bănuiesc că atunci cînd pui un concert alternative într-un loc în care, în general, bubuie minimal techno-ul și microhouse-ul, încerci să satisfaci publicul ăla și altfel decît aducînd un DJ care să pună Depeche Mode și 4 Non Blondes. Spre exemplu, servindu-i alcool, nu chelneri și barmani obosiți de comenzile executate pentru cefele groase de pe terasă.
În fine, dacă mai contează, în cele din urmă am ajuns în fața barului, unde am reușit să comandăm cîte două Ursus de căciulă (330 ml), a cîte 8 lei fiecare, astfel încît să ne ajungă măcar pînă la jumătatea concertului.
Și toată povestea asta n-ar fi fost menționată dacă n-aș fi trecut pe lîn
