După un scurt ocol prin satele din vecinătatea Romanului apucăm şoseaua europeană spre Iaşi. „Voi, în România, aveţi drumuri cu adevărat europene”, îmi spunea, acum vreo şapte-opt ani, un jurnalist din Basarabia. Atunci m-am uitat lung la el dar aveam să înţeleg la faţa locului de ce spunea asta. Contează mult de unde priveşti realitatea.
Drumul care leagă Romanul de Iaşi are el ceva european în felul său, fără a fi cu adevărat asta. Bucureştiul este legat de fosta capitală a Moldovei de o şosea cu, să spunem, o bandă şi jumătate pe sens, ceea ce face condusul mai puţin stresant. Poate pe aici făcea naveta şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în primii ani ai Principatelor Unite, până când capitala să fie stabilită la Bucureşti.
Într-un fel, această şosea, lărgită la sfârşitul anilor `90, este victima propriului succes. Asta fiindcă din cauza ei, Moldova nu va avea prea curând o autostradă care să o lege de capitala României.
Şoseaua pleacă din Bucureşti urmând, mai mult sau mai puţin, vechea rută comercială, bătătorită încă din zorii Evului mediu de negostorii care veneau dinspre Ţarigrad ( Constantinopol) cu mărfurile Orientului şi se îndreptau către porturile hanseatice din nordul Europei, prin Liov şi Cracovia.
După trecerea Dunării pe la Rusciuc (Ruse), caravanele luau prima pauză prin zona Bucureştiului de azi, la adăpostul mănăstirilor şi lângă lacurile cu peşte. Apoi, drumurile se despărţeau – unul o lua pe la sud, prin Pădurea Nebună (Deliorman în turceşte, de unde Teleorman), şi ajungea până la Ragusa, Dubrovnikul de azi. Deschiderea podului Calafat-Vidin, care va avea loc peste o lună, va reda importanţa acestei rute. Un alt drum mergea spre Târgovişte şi Câmpulung, trecea Carpaţii prin Pasul Bran, apoi prin cetăţile transilvane spre a o lua spre Buda, Viena, până în inima Europei, spre Lipsca (Leipzig). Rămâne şi azi direcţia comerci
