I-am propus lui Alexandru Ofrim o încercare de a povesti comunismul – într-un mod detaşat şi obiectiv, din perspectiva sa de istoric – celor care nu l-au trăit, adolescenţilor şi tinerilor din România actuală. Ceea ce a rezultat este mai mult decît un text „de manual“, este „o scurtă istorie“, într-adevăr, însă una vie şi nuanţată. (A. P.)
În decembrie 1989, cînd regimul comunist s-a prăbuşit, aveam 25 de ani. Astăzi, lumea de atunci mi se pare, şi mie, străină. Generaţia mea a fost cu mult mai norocoasă decît cele anterioare. După ce au trecut prin război, bunicilor noştri li s-au luat, cu brutalitate, drepturile şi libertăţile democratice, fiind forţaţi să accepte un nou tip de societate după modelul celei din Uniunea Sovietică. După 23 August 1944, România a fost ocupată de trupele sovietice, care i-au ajutat pe comunişti să acapareze conducerea. Comunismul este un sistem politic care şi-a propus să construiască o societate fără clase sociale, fără proprietate privată, pretinzînd că avuţia ţării este un bun al întregului popor. Idealul comunist era o societate egalitară, condusă de un partid unic. Comuniştii susţineau, în mod mincinos, că puterea în stat era deţinută de către muncitori.
DE ACELASI AUTOR Jocurile de cărţi de odinioară Să fii student în "Epoca de aur" "Tot să bei, să veseleşti, chefuşoru' să-mplineşti" Despre arta spionajului În anul 1946, au fost organizate alegeri parlamentare. Bunicul meu, învăţător într-un sat, a fost preşedintele secţiei de votare. Seara, la secţie a oprit o maşină din care au coborît nişte indivizi cu pistoalele la vedere. Aduceau cu ei o altă urnă, înlocuind-o pe cea veritabilă. La numărarea voturilor, comuniştii şi aliaţii lor obţinuseră peste 80%! Ţăranii din acel sat erau ostili comuniştilor, votaseră masiv cu Partidul Naţional Ţărănesc. În acest fel, prin falsificarea alegerilor în toată ţara, comuniştii
