Nu e vorba de prea multe ouă vopsite, ci de bătut apa în piuă pe tema Real şi Barcelona. Astăzi, despre catalani, care au furnizat ruşinica sezonului. Se pare că filosofia “mai mult decât un club”, cu fotbalişti ale căror contracte le asigură retragerea în blaugrana, cu o atitudine în primul rând umană faţă de un antrenor pe care boala l-a ţinut la un ocean distanţă faţă de echipă, ei bine, această filosofie a dus până la urmă la situaţia actuală a echipei. Suficient pentru a lua titlul fără emoţii în Spania, dar dureros de vulnerabilă în faţa celor de categorie grea. Dacă se aşteptau la asta, atunci nu e loc de regrete, însă mă îndoiesc că aşa stau lucrurile. Mai degrabă vom asista la o repoziţionare în sezonul viitor. La plecarea lui Guardiola îmi amintesc că o posibilă cauză era identificată de presa spaniolă ca fiind tocmai conştientizarea de către Pep a unei intervenţii fără sentimentalisme, pentru a putea continua dominaţia catalană şi pe viitor. Că n-a vrut el să pornescă reconstrucţia sau că n-a agreat clubul ideea, asta e altă problemă. Oricum, cert e că Villanova nu i-a putut reinventa pe jucători, ba chiar la meciurile cu Bayern nu s-a văzut nimic nou, nici o sclipire dinspre bancă. Cei care blamează acum “tiki-taka” uită sau habar n-au ce însemna adevărata tiqui-taca (sic!): un joc de posesie foarte avansat, încântător şi tăios ca o lamă în acelaşi timp! Altfel n-ar fi fost posibil ca un Manchester aflat la apogeu, cu CR7 în echipă, să nu mişte într-o finală de LC, n-ar fi fost posibile multele scoruri astronomice, inclusiv acel 5-0 aplicat Realului, la începuturile lui Mourinho. Ceea ce ascundea sub preş respectiva ţesătura de pase era o anume fragilitate defensivă, devenită între timp cronică. Pe Pique l-aş asemui lui Chiricheş, mai eficient pe faza ofensivă, având nevoie de un reper solid lângă el pentru a putea excela şi în defensivă. Când