Imediat dupã Pasti, momârlanii din Valea Jiului pornesc nedeile. Petrecerile câmpenesti din jurul bisericilor se tin lant si sunt prilej de bucurie si de reîntâlnire pentru toatã comunitatea. Nedeile sunt organizate, din mosi – strãmosi si sunt programate în asa fel încât, pe cât posibil, sã nu coincidã cu o alta, a altei asezari de momârlani.

Chiar în ziua de Pasti, la Dâlja a avut loc prima nedeie, dupã care s-au derulat cele de la Sãlãtruc, Biserica Sânonilor – care este cea mai veche din Valea Jiului – ori de pe Maleia sau Jiet. Peste tot, sute de localnici au întins mese bogate, încãrcate cu bucate traditionale, de pe care nu au lipsit ouãle rosi ori pãsatul momârlãnesc. Dis-de-dimineatã bãrbatii s-au apucat de pregãtit mâncarea, neapãrat la foc de lemn, iar momârlanii, îmbrãcati în straie populare sau de sãrbãtoare, si-au invitat la agapã rudele si cunostintele apropiate, cãrora le-au oferit ciorbã sau tocãnitã de oaie, varzã cãlita si pãsat cu brânzã, o mâncare specificã zonei. În ceaune de aramã se pun porumb mãcinat, unt si brânzã de oi, care se amestecã într-un tot unitar delicios. ”Se pune apã, când clocoteste apa se pun câte sase gãleti de pãsat în cãldare si se amestecã pânã fierbe. La urmã se pune ulei, unt, brânzã. Mai avem varza, carne de oaie, cam astea sunt pentru pomanã. Reprezintã un praznic al pomenii Masa Pastelui si se face din mosi strãmosi”, a spus unul dintre bucãtari. Retetele nu sunt grele însã bucãtarii spun cã un ingredient special face bucatele gustoase. Este vorba de dragoste.”Am gãtit pãsat, carne de oaie si varzã. Nu este niciun secret, se poate face de oricine, mult suflet trebuie în primul rând si trebuie sã ai pe cineva care sã te învete. Este foarte bunã si în aer liber si în cantitate mai mare”, spune un alt bucãtar.

Oamenii locului spun cã aceste mese se organizeazã pentru amintirea celor ce au trecut în lumea c