Dialogul nu înseamnă consens, ci mai ales competiţie, recunoaşterea pluralismului şi a mecanismelor de piaţă liberă. Putem da o şansă Dreptei româneşti de-a vedea pe cine poate conta cu adevărat? Înaintea politicienilor, răspunsul îl vor da gazetarii independenţi din această ţară. Doamnelor Andreea Pora, Ioana Ene, Sabina Fati şi Ioana Lupea,
Domnilor Ion Cristoiu, Radu Moraru, Dan Turturică, Robert Turcescu, Andrei Bădin şi Dan Tapalagă, Doamnelor Lelia Munteanu, Rodica Culcer şi Clarice Dinu, Domnilor Grigore Cartianu, Ovidiu Nahoi, Mihnea Măruţă, Mircea Marian, Horaţiu Pepine şi Cristian Câmpeanu, Păcătuiesc printr-o nedreaptă, dar semnificativă - cred - selecţie de nume indispensabile libertăţii de expresie din România. Acolo unde Dreapta e subminată de orgolii, impenitenţă sau viziune strâmtă, Dumneavoastră puteţi reuşi o performanţă: relansarea dialogului despre principii, valori şi mai ales fapte. Când decidenţii au ascuns adevărul despre marele jaf al tranziţiei, despre reţelele de corupţie, despre matrapazlâcuri fără număr şi ticăloşii mari sau mici, mulţi dintre Dumneavoastră - laolaltă cu toată breasla ziariştilor independenţi - aţi riscat şi aţi vorbit deschis. Poate n-am fost întotdeauna de acord pe fiecare speţă aflată în discuţia politică. Nu ne-am suprapus mereu în judecăţi de valoare. Diferenţa de stil şi convingeri ideologice însă ne-a ajutat să ne respectăm.
Dreapta crede în competiţie iar dialogul este o piaţă a ideilor organizată după reguli mutual acceptate de participanţi (nu obligatoriu parteneri). Conversaţia nu înseamnă compromis. Oamenii Dreptei n-au voie să ocolează dezbaterea de idei şi proiecte privind viitorul României. Care sunt întrebările-premisă fără de care nu există Dreapta, oricâţi oameni s-ar aşeza la o masă? Vom afla răspunsul doar printr-o explorare comună a traumelor românilor conduşi de diferite Guverne auto-