Daca luam de buna retorica USL de dinainte de a castiga alegerile cu un scor care a lasat pe tarlaua PDL numai ciulini, o minima consecventa ar presupune sa acceptam si continuarea ei, care se invarte in jurul ideii ca un an de guvernare este abia un inceput de destelenire.
Patru ani de erori de cantarire a prioritatilor Romaniei, care erori au utilizat bani de la finanta mondiala, iar aceasta, la masa credala, are intaietate in stabilirea ierarhiei intereselor - cel national este mai mic decat cel al corporatocratiei, de pilda - nu pot fi reparati in 12 luni de administrare a unei sandramale departe de a fi un butic. Cam acesta este mesajul central al guvernantilor care trag linie.
Basca faptul ca nu au fost 12 luni, ci doar cele scurse de la alegerile parlamentare, pentru ca in rest, prioritatea a fost aruncarea lui Traian Basescu din covata odata cu institutiile democratiei.
Pe aceasta logica mergand, putem inghiti orice, caci se cheama ca suntem de buna credinta. Numai ca exista cateva repere ale acestor ultime luni in care guvernantii nu au aratat, chiar daca nu si-au propus-o explicit, ca intentiile azvarlite electoratului pe post de cozonaci sunt echivalente cu faptele. Am putea sa banuim o agenda ascunsa. Bine ascunsa.
Daca odata cu balbaielile inerente, de acceptat si ele, pentru ca pana patrunzi in toate cotloanele unei tari pentru a-i pune diagnosticul si a-i administra tratamentul eficient este nevoie de timp, am fi asistat la ingroparea unor vechi practici, puteam sa bagam mana in foc: astia sunt sfinti!
Dar nu sunt. Guvernarea in cifre nu inseamna neaparat de unde ai luat cresterea economica si unde ai adus-o, cu "n" randament al progresului nivelului de trai. Ci o suma de ministri si o suma de acoliti, plus cateva sute de membri in consiliile de administratie, organizatii de supraveghere care
