„Un monah care lasă misia sa de izbelişte ca să trăiască precum un mirean va fi de o mie de ori mai vinovat pentru ceea ce se întîmplă creştinului” - Părinte, stînd la uşă, aşteptînd să intrăm la dvs., ca să continuăm discuţiile noastre, a venit un preot de mir, din vreun sat de-al nostru, a făcut ce a făcut şi a intrat înainte, peste rînd… Credeţi că la Rai va fi la fel? - Acolo nu e o competiţie între mai mulţi, între toţi cei care bat la porţile cerului, acolo sufletul e numai el singur cu poverile sale. Intri peste rînd numai dacă ai făcut faptele plăcute Domnului. Atunci, da, te ia şi te duce înainte, peste rînd. Ştii cum e cu mîntuirea la grămadă? E o povestioară care se găsea, mai demult, în manualele şcolare. La o petrecere mai mare, la o sărbătoare, toţi cei care se pregăteau să participe au hotărît ca fiecare să aducă cîte un ulcior cu vin, toţi să toarne vinul într-un butoi, după care să bea cu toţii, acelaşi vin, pe săturatelea. Dar ce se gîndeşte unul dintre cei de acolo? Măi, eu nu am să duc din vinul meu, am să duc un ulcior cu apă, că doar nu o să se observe la cantitatea de vin care o să se adune. Dar după ce s-a adunat vinul şi a început petrecerea, au observat că la masă li se servea numai apă. Că aşa gîndiseră cu toţii, că nu o să se observe şmecheria lor. Aşa şi cu mîntuirea la grămadă, ai încredere în cel de alături, dar numai pînă la primul hop … ! - La întrebarea cum vedeţi reînvirea duhovnicească a monahismului, astăzi, aţi răspuns recent: „Cu telefon mobil şi cu maşini luxoase…! Aceasta se va petrece o dată cu reînvierea creştinismului. Monahismul este un mădular al creştinismului, care slăbeşte o dată cu acesta. Am ajuns la starea în care monahii s-au făcut precum mirenii, iar mirenii asemenea demonilor. Creştinătatea este foarte slăbită şi nu ştiu dacă se va mai îndrepta.”. Care vor fi consecinţele, în perspectivă, ale acestei stări