Englezul a trecut în finală de Barry Hawkins cu 18-12, apoi a spus că nu ştie dacă va reveni în 2014 pentru a-şi apăra titlul.
Tabloul e aproape neschimbat. Doar micul Ronnie, care ţîşneşte ca un arc eliberat în braţele tatălui, a mai crescut un pic. I-a apărut şi o pereche de ochelari pe nas, însă e acelaşi copil care vrea să împartă bucuria cu părintele său.
Îi înconjoară gîtul cu palmele lui subţiri, îl sărută pe obraji şi atunci Ronnie cel mare îşi aminteşte că pe lumea asta există şi zîmbete. Şi că e minunat să le oferi cuiva drag. El, O'Sullivan, pare neschimbat. Diferenţa majoră e că acum are 5 titluri mondiale în palmares şi 250.000 de lire fierbinţi în cont.
A ţinut lumea în şah pînă cu puţin timp înainte de începerea ediţiei actuale a Campionatului Mondial. Timp de aproape un an nu mai apăruse pe lîngă vreo masă oficială de snooker, alegînd să-şi întărească muşchii muncind la fermă.
Pînă la urmă, s-a înscris pentru a încerca să-şi apere titlul cucerit în 2012. Şi, dintr-o dată, ca într-o poveste în care bagheta fermecată anulează timpi, întîmplări şi consecinţe, totul a pornit ca şi cum cele 12 luni de absenţă nici n-ar fi existat.
"Încă îmi place să joc"
Trecînd pe rînd de Marcus Campbell, Allister Carter, Stuart Bingham şi Judd Trump, englezul a ajuns în finală, acolo unde l-a întîlnit pe compatriotul Barry Hawkins, aflat pentru prima dată în ultimul act al CM. Ronnie a condus aproape tot timpul, mai puţin la 2-3 plus alte două situaţii de echilibru, însă adversarul său a ţinut cu dinţii, încercînd mereu să ameninţe, să vină din urmă.
Prima zi s-a încheiat cu 10-7 pentru O'Sullivan, apoi scorul a evoluat la 12-9, 15-10, 15-12 şi, în final, 18-12. "Am încercat cît am putut de tare, dar Ronnie e incredibil", a spus Barry, în timp ce cvintuplul campion a recunoscut meritele finalistului: "Nimeni nu m-a provocat atît
